Sinonime mâniat

Cuvântul „mâniat” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• furibund - furios, rabios, turbat, mânios
• furios - înfuriat, furibund, turbat, violent, nestăpânit, deliu
• răstit - aspru, pornit, repezit, amenințător, ostil, acuzator, mânios
• îndărătnic - încăpățânat, obstinat, inflexibil, refractar, tenace, stăruitor, îndârjit, perseverent, ambițios
• neîmpăcat - nemulțumit, nesatisfăcut, descumpănit, îndârjit, aprig, înverșunat, neînduplecat, violent, nepotolit
• aprig - iute, focos, impetuos, pornit, nestăpânit, aspru, dârz, nemilos, înverșunat
• dârz - curajos, hotărât, cutezător, aprig, înverșunat, brav, inimos, neclintit, neînduplecat
• încăpățânat - îndărătnic, obstinat, îndârjit, refractar, ambițios
• răspicat - limpede, clar, lămurit, hotărât, decis, categoric, ferm
• vehement - impetuos, nestăpânit, năvalnic, violent, furtunos, furios, iute, aprins, înfocat
• ferm - hotărât, decis, intransigent, neclintit, neabătut, categoric, indiscutabil, cert, neîndoios
• inconsecvent - nestatornic, schimbător, capricios, inconstant, oscilant, instabil, nehotărât, neserios, labil
• indecis - nehotărât, nesigur, ezitant, șovăielnic
• indiscutabil - cert, neîndoielnic, hotărât, precis, sigur, incontestabil, categoric
• indubitabil - neîndoios, sigur, cert, hotărât

Dex mâniat

• mâniat, ~ă , 1-2 (Om) plin de mânie (1) mânios (1-2). 3-4 (Om) supărat.
• MÂNIÁT, -Ă, mâniați, -te, Înfuriat, iritat, foarte supărat. – mânia.
• mănia mânia
• mânia 1 A se lăsa cuprins de mânie1 (1). 2 A se supăra. 3 (; cuvintele) A nesocoti.
• MÂNIÁ, mấnii, I. A se lăsa ori a fi cuprins de mânie (1), a se supăra foarte tare, a-și ieși din fire, a se înfuria. ◊ Cele auzite l-au mâniat. – Din mânie.
• MÎNIÁ, mînii, I. A se lăsa cuprins de mînie, a-și ieși din fire, a se înfuria, a se supăra. Se mînia foc cînd scripcarul Dadaci... îi aducea sara cîte doi-trei puișori. CAMILAR, N. I 31. De mă mai necăjești așa, bădie, să știi că mă mînii foc. HOGAȘ, M. N. 24. Ci numai nu te mînia, Ci stai cu binișorul. EMINESCU, O. I 174. ◊ (Urmat de determinări introduse prin «pe») Boierul se mînie pe soția sa. ISPIRESCU, L. 69. Se mînie văcarul pre sat; satul nu știe nimic. NEGRUZZI, S. I 250. ◊ (Învechit, urmat de determinări introduse prin «de») Se mînie foarte de înșelăciunea... împărătească. BĂLCESCU, O. II 270. – și: mîniu (ALECSANDRI, T. I 205).
• MÎNIÁT, -Ă, mîniați, -te, Supărat, iritat, înfuriat. ◊ (Substantivat) Radu avu tăria și făcu pe mîniatul pînă seara. VLAHUȚĂ, O. A. 113.
• A SE MÂNIÁ mă mânii intranz. 1) A fi cuprins de mânie. 2) A-și manifesta nemulțumirea (față de cineva sau de ceva) printr-o atitudine ostilă; a se supăra. /Din mânie
• A MÂNIÁ mânii tranz. A face să se mânie. /Din mânie
• mâniá v. a (se) supăra foarte.

Sinonimul cuvântului mâniat

Testează-te!