Sinonime monom

Cuvântul „monom” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• prozaic - banal, obișnuit, comun, de rând, șters
• reglementa - a legaliza, a legifera, a norma, a orândui, a regla, a aranja
• sacrificiu - jertfă, ofrandă dăruire, sacrificare
• șir - rând, șirag, coloană, înșiruire, aliniere, fir, lanț, succesiune
• slugă - servitor, rândaș, argat
• spectaculos - grandios, fastuos, strălucit, impresionant
• splendid - minunat, admirabil, măreț, superb, magnific, strălucit, uimitor, excepțional, grandios
• splendoare - strălucire, fast, măreție, grandoare
• șuiță - alai, escortă, însoțitori, serie, șir, rând, succesiune, continuitate, înlănțuire
• șart - datină, rânduială, tradiție, rost, socoteală, tâlc
• șirag - rând, șir, lanț, fir, salbă, colan, colier
• trântor - leneș, trândav, pierde-vară, puturos
• uzanță - obicei, datină, uz, rânduială, regulă, cutumă
• falnic - măreț, impresionant, grandios, impozant, arătos, splendid, semeț, trufaș, mândru
• fastuos - grandios, măreț, impunător, luxos, pompos, strălucitor, sclipitor, splendid

Dex monom

• monom 1-2 , (Expresie algebrică) în care intervin numai semnele înmulțirii și ale împărțirii. 3 Șir neîntrerupt de elemente unul în spatele altuia.
• MONÓM, monoame, 1. Expresie algebrică în care intervin numai semnele înmulțirii și ale împărțirii. 2. Șir, succesiune neîntreruptă (unul după altul). – Din monôme.
• MONÓM, monoame, Expresie algebrică formată din simbolurile algebrice ale numerelor, fără folosirea adunării sau a scăderii. (în forma de monomi) Chiar eu... mă trezeam cîteodată că știam cum să înmulțesc între dînșii doi monomi. HOGAȘ, DR. II 124. ◊ (Familiar) În monom = așezați în rînd, unul după altul. – și: monomi.
• MONÓM Expresie algebrică compusă dintr-un singur termen, în care nu figurează nici semnul plus, nici semnul minus. ◊ În monom = în rând, unul în urma celuilalt. .
• MONÓM 1. expresie algebrică compusă dintr-un singur termen, în care nu figurează nici semnul plus, nici minus. 2. șir neîntrerupt. (< fr. monôme)
• MONÓM ~oáme n. Expresie algebrică compusă dintr-un singur termen. /<fr. monôme
• monom n. 1. expresiune algebrică conținând un singur termen; 2. șir neîntrerupt de studenți cari străbat stradele cu strigăte și petrecănii; 3. fig. monom de umbre.
• monóm m. și n., pl. oame (fr. monôme, îld. mononôme, d. mono- și vgr. nomós, împărțire. V. binom, polinom). Mat. Expresiune algebrică între ale căreĭ părțĭ nu e semnu plus orĭ minus. Lung șir de tinerĭ care se țin de mînă, cum fac uneorĭ studențiĭ.
• monomin monom
• monom, monoame

Sinonimul cuvântului monom

Testează-te!