Dicționar de sinonime

Sinonime mortăciune

Cuvântul „mortăciune” are următoarele sinonime:

mortăciune ( substantiv )
  • stârv
  • hoit
  • leș
  • cadavru
Alte sinonime:
  • corp
  • trup
  • stârvină
  • hanț
  • dabilă
  • căzătură
  • pieritură
  • mortăcină
  • moarte
  • boală molipsitoare
  • moroi
  • vreascuri


Sinonime Apropiate

  • leș - cadavru, stârv, hoit, mortăciune
  • cadavru - leș, corp, stârv, hoit, rămășițe pământești, mortăciune
  • stârv - cadavru, hoit, leș
  • hoit - cadavru, leș
  • trup - corp, trunchi, cadavru, leș
  • potopi - a îneca, a inunda, a prăpădi, a copleși, a invada, a pustii, a nimici, a distruge
  • răzbi - a răzbate, a înainta, a trece, a depăși, a izbuti, a birui, a dovedi, a copleși, a cuprinde
  • sacru - sfânt, venerat, divin, adorat, celest, solemn
  • savoare - suculenți, gust ales, deliciu, desfătare, farmec
  • sfârșeală - oboseală, epuizare, extenuare, leșin
  • șfichiui - a plesni, a biciui, a ironiza, a împunge, a înțepa
  • stratagemă - subterfugiu, șiretlic, tertip, vicleșug
  • sublim - măreț, încântător, minunat, superb, perfect, copleșitor
  • sugrumat - sufocat, asfixiat, gâtuit, copleșit, înecat, asmuțit
  • tineresc - juvenil, adolescent

Dex mortăciune

  • mortăciune 1 Hoit. 2 Cadavru. 3 Ființă foarte slabă, lipsită de energie, de vigoare. 4 Came de animal care n-a fost tăiat după ritual. 5 (Ban; ) Moroi2 (1). 6 Vreascuri. 7 a (; animale) Care a murit de moarte naturală. 8 a (; animale) Care a murit neînjunghiat. 9 a Apă mortăcină Apă moartă (34). 10 Boală molipsitoare. 11 Moarte (1).
  • MORTĂCIÚNE, mortăciuni, Stârv, hoit, leș de animale și de păsări; cadavru. ♦ Ființă foarte slabă, lipsită de energie și de sănătate. – morticina.
  • MORTĂCIÚNE, mortăciuni, 1. Stîrv, hoit de animale și păsări. Aruncîndu-i și mortăciunea acestuia și a calidui său sub pod, se puse iarăși de a se odihni. ISPIRESCU, E. 222. se răped la stîrvuri și se îmbuibă cu mortăciuni. ODOBESCU, S. III 16. 2. Ființă foarte slabă care abia se mai ține pe picioare, care este lipsită de putere și energie. O mortăciune de cal.Am să merg eu, ai să mergi dumneata, au să meargă dumnealor, că nu sîntem mortăciuni. D. ZAMFIRESCU, R. 26.
  • MORTĂCIÚNE ~i f. 1) Animal mort; stârv. 2) fig. Ființă lipsită de vlagă, de energie și de sănătate. /<lat. morticina
  • mortăciune f. corp de animal mort: hoit, stârv. .
  • mortăcĭúne f. (lat. mortĭcinus, de cadavru, mortĭcina , cadavru, infl. de suf. -cĭune. Există și rus. mertvečina, mortăcĭune). Hoĭt, stîrv, cadavru de animal: vulturiĭ mănîncă mortăcĭunĭ. – Și -cínă și -cĭúnă. Vechĭ și ca adj. carne mortăcină.
  • mortăci , mortăciune


Sinonimul cuvântului mortăciune

Sinonimul cuvântului mortăciune


Testează-te!