Dicționar de sinonime
Sinonime multiplicitate
Cuvântul „multiplicitate” are următoarele sinonime:
multiplicitate ( substantiv )
- diversitate
- felurime
- multilateralitate
- pluralitate
- variație
- varietate
- abundență
- cantitate
- multitudine
- mulțime
Sinonime Apropiate
- felurime - varietate, diversitate, pluralitate
- diversitate - felurime, pluralitate, variație
- varietate - diversitate, felurime, specie, soi, tip, fel, categorie
- gamă - serie, evantai, șir, succesiune, varietate, diversitate, felurime
- număr - cantitate, mulțime, sumă, total, cifră, bucată, exemplar, unitate, talie
- afluență - mulțime, aflux, goală, îmbulzeală, belșug, surplus, abundență, supraproducție
- cantitate - mărime, volum, mulțime, sumă, număr, câtime
- potop - diluviu, inundație, revărsare, dezastru, catastrofă, prăpăd, urgie, noian, mulțime
- prisos - excedent, surplus, prisosință, belșug, abundență
- prisosință - belșug, prisos, abundență, îndestulare, disponibilități
- specie - speță, gen, fel, soi, rasă, varietate, clasă, categorie, sort
- speță - specie, fel, soi, varietate, categorie
- spuză - cenușă, puzderie, grămadă, mulțime, droaie
- turmă - cireadă, ceată, cârd, mulțime, grup, gloată
- fel - procedeu, manieră, mod, chip, sistem, cale, varietate, soi, gen
Dex multiplicitate
- multiplicitate 1 Număr sau cantitate mare mulțime. 2 Cantitate mare de elemente diverse diversitate, pluralitate. 3 Număr care arată de câte ori o soluție satisface o anumită ecuație.
- MULTIPLICITÁTE Faptul de a fi în număr mare; mulțime; pluralitate, diversitate. ♦ Număr care arată de câte ori o soluție satisface o anumită ecuație. – Din multiplicité, multiplicitas, -atis.
- MULTIPLICITÁTE Faptul de a fi în număr mare; mulțime.
- MULTIPLICITÁTE 1. Faptul de a fi multiplu; număr considerabil, mulțime. 2. Faptul că o soluție a unei ecuații este multiplă. ♦ Număr care arată de câte ori o soluție satisface o anumită ecuație. .
- MULTIPLICITÁTE 1. faptul de a fi multiplu; pluralitate. 2. (mat.) faptul că o soluție a unei ecuații este multiplă. ◊ număr care arată de câte ori o soluție satisface o anumită ecuație. (< fr. multiplicité, lat. multiplicitas)
- MULTIPLICITÁTE f. 1) rar Număr considerabil; pluralitate. 2) mat. Număr care arată de câte ori o soluție satisface o anumită ecuație. /<fr. multiplicité, lat. multiplicitas, ~atis
- multiplicitate f. număr considerabil și indefinit.
- *multiplicitáte f. (lat. multiplicitas, -átis). Mare număr: multiplicitatea formelor cristalelor, a legilor.
- MULTIPLICITÁTE s. v. diversitate.
- MULTIPLICITATE diversitate, felurime, multilateralitate, pluralitate, variație, varietate. (O ~ de aspecte.)