Sinonime neisprăvit

Cuvântul „neisprăvit” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• ignorant - incult, prost, incapabil
• incapabil - neputincios, nepriceput, nevrednic, incompetent, prost
• nepriceput - neștiutor, ignorant, incapabil, incompetent, neîndemânatic, neghiob, ageamiu, neisprăvit, nelămurit
• pramatie - lichea, canalie, jigodie, ticălos, netrebnic
• răsfățat - alintat, răzgâiat, capricios, prost-crescut, îmbuibat, satisfăcut, arogant
• strâmt - îngust, restrâns, redus, mărginit, prost, obtuz
• stupid - prost, nătâng, mărginit, tâmpit, ilogic, absurd
• stupiditate - absurditate, nerozie, prostie, aiureală
• suficient - destul, satisfăcător, îndestulător, mulțumitor, mediocru, mărginit, redus, prost, stupid
• suficiență - îngâmfare, mărginire, mediocritate, vanitate, prostie
• zevzec - nătărău, prostănac, nerod, neghiob, aiurit, năuc
• fleț - bleg, prostănac
• fraieri - a înșela, a trișa, a prosti
• gogoman - nătăfleț, prostănac, neghiob
• gogomănie - neghiobie, prostie

Dex neisprăvit

• neisprăvit, ~ă 1-2 Neterminat (1-2). 3 Care nu are capăt sau sfârșit. 4-5 , (Persoană) care nu are nici o situație, nici un rost. 6-7 , (Om) incapabil.
• NEISPRĂVÍT, -Ă, neisprăviți, -te, , și 1. Care este lăsat neterminat, care nu are capăt sau sfârșit. 2. , și (Persoană) care nu are nicio situație, niciun rost, care este fără căpătâi, de nimic; (om) incapabil. – ne- + isprăvit.
• NEISPRĂVÍT, -Ă, neisprăviți, -te, , și 1. Care este lăsat neterminat, care nu are capăt sau sfârșit. 2. , și (Persoană) care nu are nici o situație, nici un rost, care este fără căpătâi, de nimic; (om) incapabil. – Ne- + isprăvit.
• NEISPRĂVÍT, -Ă, neisprăviți, -te, 1. Care nu este isprăvit, care este lăsat neterminat. Se smunci de jos și strînse brusc mîna lui Radu Comșa. Făcu un gest neisprăvit de îmbrățișare. C. PETRESCU, Î. II 19. N-a mai avut mijloace să-și procure material și a fost silit să-și lase capodopera neisprăvită – fără brațe. CARAGIALE, O. VII 433. Aspru, rece sună cîntul cel etern, neisprăvit. EMINESCU, O. I 158. ♦ Care nu se termină niciodată, care n-are capăt sau sfîrșit; infinit. 2. (Despre oameni) Lipsit de calități, de pregătire; incapabil. (Substantivat) Ce se poate face cu un neisprăvit? SADOVEANU, A. L. 170.
• neisprăvit a. 1. care nu s’a terminat incă; 2. care nu se mai isprăvește: cântul cel etern neisprăvit EM.
• neisprăvít, -ă adj. Care nu s’a isprăvit. Fig. Incomplet, căruĭa-ĭ lipsește ceva în educațiune orĭ în învățătură: om neisprăvit.

Antonime neisprăvit

• Neisprăvit ≠ isprăvit

Sinonimul cuvântului neisprăvit

Testează-te!