Dicționar de sinonime
Sinonime noroci
Cuvântul „noroci” are următoarele sinonime:
noroci ( verb )
- destina
- ferici
- hărăzi
- hotărî
- meni
- orândui
- predestina
- rândui
- saluta
- sorti
- ursi
- a aduce cuiva noroc
- a avea fericirea să
- a avea norocul să
- a da
- a destina
- a deveni fericit
- a face pe cineva fericit
- a ferici
- a hărăzi
- a hotărî
- a meni
- a orândui
- a predestina
- a rândui
- a saluta
- a sorti
- a ursi
Sinonime Apropiate
- fatalitate - soartă, destin, ursită, predestinare, menire, nenorocire, nefericire, ghinion, prăpăd
- meni - a destina, a sorti, a hărăzi, a predestina, a ursi, a descânta, a invoca, a prevesti, a vesti
- hărăzi - a destina, a sorti, a meni, a hotărî, a acorda, a da, a dona, a dărui
- destina - a hărăzi, a meni, a rândui, a sorti, a soroci, a se consacra, a se devota, a se dedica, a se dărui
- fatal - funest, mortal, ucigaș, catastrofal, distrugător, inevitabil, sortit, ursit, predestinat
- soartă - destin, ursită, fatalitate, scrisă, noroc, predestinare, zodie, situație, stare
- reglementa - a legaliza, a legifera, a norma, a orândui, a regla, a aranja
- scop - menire, rol, rost, obiectiv, ței, țintă, sens, finalitate, destinație
- fatalism - predestinație, destin
- formație - structură, întocmire, alcătuire, orânduire, nivel, dezvoltare, aranjament, dispunere, așezare
- institui - a construi, a înființa, a orândui, a forma, a întemeia, a stabili, a statornici
- nenoroci - a neferici, a distruge, a năpăstui
- nenorocire - nefericire, nenoroc, năpastă, pacoste, belea, necaz, neplăcere, bucluc, încurcătură
- nenorocit - nefericit, nenorocos, năpăstuit, sărman, mizer, nevoiaș, mișel, dezolat, trist
- neregulă - dezordine, neorânduială, răvășeală, harababură, debandadă, abatere, eroare, inexactitate, deviere
Dex noroci
- noroci 1 (; subiectul este o forță supranaturală) A predestina. 2 A face fericit. 3 A asigura fericirea cuiva. 4 A deveni fericit. 5 A avea fericirea de a... 6 A saluta. 7 A închina cu paharul.
- NOROCÍ, norocesc, IV. 1. ( și ) A face pe cineva fericit, a aduce cuiva noroc; a ferici. ♦ A deveni fericit, a avea norocul, fericirea să... 2. A ursi, a meni, a hărăzi, a sorti cuiva ceva. – Din noroc.
- NOROCÍ, norocesc, IV. 1. A face pe cineva fericit, a da sau a aduce cuiva noroc; a ferici. E foarte convins că o întîmplare extraordinară are să vie... să-l norocească deodată. VLAHUȚĂ, O. A. 223. Pe toate le-ai norocit... La toate le-ai dat noroc. BIBICESCU, P. P. 202. 2. (Popular) A ursi, a soroci, a sorti, a meni. Mamonul a norocit-o de s-a făcut crăiasă. RETEGANUL, P. V 20.
- A NOROCÍ ~ésc tranz. pop. 1) A face să aibă noroc. 2) (în superstiții și în creația folclorică) A supune unor vrăji, prestabilind viitorul; a sorți; a ursi; a hărăzi. /Din noroc
- norocésc v. tr. (d. norocit). Fac norocos: munca-l norocește pe om.
- noroci ( norocească)
- NOROCÍ vb. v. da, destina, ferici, hărăzi, hotărî, meni, orândui, predestina, rândui, saluta, sorti, ursi.
- noroci DA. DESTINA. FERICI. HĂRĂZI. HOTĂRÎ. MENI. ORÎNDUI. PREDESTINA. RÎNDUI. SALUTA. SORTI. URSI.
- noroci, norocesc a face pe cineva fericit, a aduce cuiva noroc