Dicționar de sinonime

Sinonime norocire

Cuvântul „norocire” are următoarele sinonime:

norocire ( substantiv )

Sinonime Apropiate

fatalitate - soartă, destin, ursită, predestinare, menire, nenorocire, nefericire, ghinion, prăpăd
soartă - destin, ursită, fatalitate, scrisă, noroc, predestinare, zodie, situație, stare
stea - astru, planetă, vedetă, star, celebritate, soartă, destin, ursită, noroc
zodie - planetă, constelație, stea, destin, ursită, soartă
lovitură - izbitură, coliziune, tamponare, ciocnire, nenorocire, necaz, neșansă, ghinion, noroc
menire - chemare, rol, misiune, rost, scop, sens, țel, destin, noroc
nenoroc - nefericire, neșansă, necaz, ghinion, belea
nenorocire - nefericire, nenoroc, năpastă, pacoste, belea, necaz, neplăcere, bucluc, încurcătură
destin - soartă, menire
râu - neajuns, neplăcere, dezavantaj, nenorocire, suferință, chin
scop - menire, rol, rost, obiectiv, ței, țintă, sens, finalitate, destinație
sinistru - oribil, lugubru, odios, groaznic, funest, dezastru, catastrofă, nenorocire
șansă - noroc, posibilitate, prilej, sorți, circumstanță (favorabilă)
tragedie - piesă, dramă, operă dramatică, dezastru, calamitate, catastrofă, nenorocire, durere
fericire - mulțumire, satisfacție, bucurie, încântare, euforie, beatitudine, noroc

norocire 1-2 Noroc (1-2). 3 ~ slabă Ghinion. 4 Din ~ Printr-o întâmplare favorabilă. 5 Din fericire. 6 Cu ~ Cu bine. 7 ~ că... Bine că... 8 Fericire. 9 (Rar) Bunăstare. 10 Renume. 11 Predestinare. 12 Asigurare a fericirii cuiva. 13 Închinare.
NOROCÍRE, norociri, Faptul de a noroci; noroc. – noroci.
NOROCÍRE, norociri, 1. Faptul de a noroci. Începuse a se gîndi la norocirea bietei femei. ISPIRESCU, L. 184. 2. Reușită, succes, fericire. Mare norocire te așteaptă. CREANGĂ, P. 191. Au avut norocirea a cîștiga făgăduința marelui Sobiețki. NEGRUZZI, S. I 174. Cu prilejul înnoirii anului, mă grăbesc ca să-ți poftesc cele mai mari norociri, o viață îndelungată. KOGĂLNICEANU, S. 55. ◊ (În locuțiuni, precedat de «cu» sau «din») Din norocire pe la sfîrșitul lui ianuarie sosi și tatăl său la București. REBREANU, R. I 254. Ajunseră cu norocire la țărm. ISPIRESCU, L. 25. Din norocire atunce au început și turbatele valuri a se mai alina. DRĂGHICI, R. 12. ♦ (Rar) Noroc. Norocire că nevasta și fata... se căpuiseră d-un ginere pe potriva lor. GHICA, A. 691.
norocire f. fericire.
norocíre f. Noroc, fericire.
noroci 1 (; subiectul este o forță supranaturală) A predestina. 2 A face fericit. 3 A asigura fericirea cuiva. 4 A deveni fericit. 5 A avea fericirea de a... 6 A saluta. 7 A închina cu paharul.

Sinonimul cuvântului norocire