Dicționar de sinonime
Sinonime obijduire
Cuvântul „obijduire” are următoarele sinonime:
obijduire ( substantiv )
- asuprire
- exploatare
- împilare
- năpăstuire
- opresiune
- oprimare
- persecutare
- persecuție
- prigoană
- prigonire
- urgisire
- jignire
- nedreptățire
- ofensă
Sinonime Apropiate
- opresiune - apăsare, oprimare, asuprire, împilare, persecuție
- obidă - durere, suferință, mâhnire, amărăciune, nedreptate, asuprire, oprimare, umilire, persecuție
- ultraj - injurie, ofensă, jignire, afront
- jug - asuprire, oprimare, apăsare
- necinste - dezonoare, ocară, rușine, înjosire, ofensă, jignire, incorectitudine, rea-credință, perfidie
- afront - jignire, înfruntare, insultă, vexare, ofensă, ultraj
- insultă - jignire, ofensă, ultragiu, injurie, ocară, defăimare
- sclavaj - robie, captivitate, mizerie, oprimare
- ultragia - a insulta, a jigni, a ofensa
- umilință - smerenie, supunere, modestie, înjosire, ofensă, dezonoare
- umilire - ascultare, supunere, ploconire, înjosire, jignire, degradare, desconsiderare
- umilitor - înjositor, jignitor, ofensator, degradant
- vexa - a jigni, a contraria, a ofensa, a indispune
- impieta - a leza, a atinge, a afecta, a ofensa
- impietate - nelegiuire, sacrilegiu, ofensă, cinism
Dex obijduire
- obijduire 1 Asuprire. 2 Nedreptățire. 3 Ofensă.
- OBIJDUÍRE, obijduiri, Faptul de a obijdui; asuprire, împilare. ♦ Ofensă, jignire. – obijdui,
- OBIJDUÍRE, obijduiri, Faptul de a obijdui; asuprire, împilare. Ofensă, jignire. – obijdui.
- OBIJDUÍRE Faptul de a obijdui; asuprire, împilare. În loc de dreptate, obijduirea săracilor și celor mici. GHEREA, ST. CR. I 71.
- obijdui 1 A asupri. 2 A nedreptăți.
- OBIJDUÍ, obijduiesc, IV. A asupri, a împila. ♦ A nedreptăți, a jigni, a ofensa. – Din obiždon ( al lui obidĕti).
- OBIJDUÍ, obijduiesc, IV. (Învechit și arhaizant) A nedreptăți, a împila, a asupri. Nu se cuvine să obijduiesc om nevinovat. SADOVEANU, B. 220. Da mă rog, cucoane, nu mă obijduiți. ALECSANDRI, T, 1333.
- A OBIJDUÍ ~iésc tranz. pop. 1) A face să sufere, cauzând o obidă. 2) A înzestra în mod insuficient (cu ceva). În ce privește statura, natura l-a ~it. 3) înv. A lipsi de drepturi prin abuz de putere; a asupri; a oprima; a împila /<sl. obiždon
- obijduì v. a impila, a asupri tare: nu-i place să obijduiască pe săraci AL. .
- obijduĭésc v. tr. (vsl. obiždati, obidovati, obidĭeti, id. V. obidesc). Nedreptățesc, împilez, asupresc.