Dicționar de sinonime

Sinonime obijduire

Cuvântul „obijduire” are următoarele sinonime:

obijduire ( substantiv )
  • asuprire
  • exploatare
  • împilare
  • năpăstuire
  • opresiune
  • oprimare
  • persecutare
  • persecuție
  • prigoană
  • prigonire
  • urgisire
  • jignire
  • nedreptățire
  • ofensă


Sinonime Apropiate

  • opresiune - apăsare, oprimare, asuprire, împilare, persecuție
  • obidă - durere, suferință, mâhnire, amărăciune, nedreptate, asuprire, oprimare, umilire, persecuție
  • ultraj - injurie, ofensă, jignire, afront
  • jug - asuprire, oprimare, apăsare
  • necinste - dezonoare, ocară, rușine, înjosire, ofensă, jignire, incorectitudine, rea-credință, perfidie
  • afront - jignire, înfruntare, insultă, vexare, ofensă, ultraj
  • insultă - jignire, ofensă, ultragiu, injurie, ocară, defăimare
  • sclavaj - robie, captivitate, mizerie, oprimare
  • ultragia - a insulta, a jigni, a ofensa
  • umilință - smerenie, supunere, modestie, înjosire, ofensă, dezonoare
  • umilire - ascultare, supunere, ploconire, înjosire, jignire, degradare, desconsiderare
  • umilitor - înjositor, jignitor, ofensator, degradant
  • vexa - a jigni, a contraria, a ofensa, a indispune
  • impieta - a leza, a atinge, a afecta, a ofensa
  • impietate - nelegiuire, sacrilegiu, ofensă, cinism

Dex obijduire

  • obijduire 1 Asuprire. 2 Nedreptățire. 3 Ofensă.
  • OBIJDUÍRE, obijduiri, Faptul de a obijdui; asuprire, împilare. ♦ Ofensă, jignire. – obijdui,
  • OBIJDUÍRE, obijduiri, Faptul de a obijdui; asuprire, împilare. Ofensă, jignire. – obijdui.
  • OBIJDUÍRE Faptul de a obijdui; asuprire, împilare. În loc de dreptate, obijduirea săracilor și celor mici. GHEREA, ST. CR. I 71.
  • obijdui 1 A asupri. 2 A nedreptăți.
  • OBIJDUÍ, obijduiesc, IV. A asupri, a împila. ♦ A nedreptăți, a jigni, a ofensa. – Din obiždon ( al lui obidĕti).
  • OBIJDUÍ, obijduiesc, IV. (Învechit și arhaizant) A nedreptăți, a împila, a asupri. Nu se cuvine să obijduiesc om nevinovat. SADOVEANU, B. 220. Da mă rog, cucoane, nu mă obijduiți. ALECSANDRI, T, 1333.
  • A OBIJDUÍ ~iésc tranz. pop. 1) A face să sufere, cauzând o obidă. 2) A înzestra în mod insuficient (cu ceva). În ce privește statura, natura l-a ~it. 3) înv. A lipsi de drepturi prin abuz de putere; a asupri; a oprima; a împila /<sl. obiždon
  • obijduì v. a impila, a asupri tare: nu-i place să obijduiască pe săraci AL. .
  • obijduĭésc v. tr. (vsl. obiždati, obidovati, obidĭeti, id. V. obidesc). Nedreptățesc, împilez, asupresc.


Sinonimul cuvântului obijduire

Sinonimul cuvântului obijduire


Testează-te!