Sinonime obliga

Cuvântul „obliga” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• impune - a obliga, a constrânge, a sili, a pretinde, a cere, a trebui, a necesita, a impresiona, a mișca
• însărcina - a obliga, a impune, a angaja, a împovăra
• legământ - obligație, îndatorire, angajament, parolă, jurământ, juruință, acord, convenție, pact
• legat - obligat, îndatorat, angajat, vânjos, voinic, zdravăn, solid, consistent, închegat
• nevoi - a constrânge, a obliga, a sili, a forța, a căzni, a chinui, a canoni, a munci, a trudi
• constrânge - a obliga, a sili, a forța, a presa
• dicta - a impune, a ordona, a obliga, a prescrie, a porunci, a determina
• forța - a constrânge, a sili, a obliga, a presa, a se strădui, a se zbate, a se opinti, a se sforța, a-și da silința
• impunere - constrângere, obligație, silă, impozit, bir, taxă, dare
• presiune - apăsare, condensare, strângere, constrângere, obligare, forțare
• violenta - a forța, a constrânge, a sili
• făgădui - a promite, a se lega, a se angaja, a asigura
• făgăduială - promisiune, făgăduință, legământ, angajament, asigurare
• făgăduință - făgăduială, promisiune, angajament, legământ
• impulsiona - a stimula, a da avânt, a îmboldi, a determina, a impune

Dex obliga

• obliga 1 A constrânge. 2 A impune. 3-4 A (se) îndatora. 5 A-și lua o sarcină a se angaja.
• OBLIGÁ, oblig, I. 1. A constrânge, a sili (pe cineva la ceva); a impune. 2. și A (se) îndatora. 3. A se angaja, a-și lua o sarcină, o răspundere. – Din obligare, obliger.
• OBLIGÁ, oblíg, I. 1. A constrânge, a sili (pe cineva la ceva); a impune. 2. și A (se) îndatora. 3. A se angaja, a-și lua o sarcină, o răspundere. – Din obligare, obliger.
• OBLIGÁ, oblíg, I. 1. A constrînge, a sili la ceva. A făcut o descoperire, știu că e lucru serios, și mă simt obligat, ca prieten, să viu să-l felicit. BARANGA, I. 153. Cine te obligă adică să renunți... la libertate? PETRESCU, Î. II 124. ◊ (Poetic) Chinuite apele se zvîrcolesc și se reped orbește... Uneori, munții le obligă parcă să meargă pe un grătar de cuțite. BOGZA, C. O. 336. 2. A determina pe cineva să simtă recunoștință în urma unui serviciu care i s-a făcut; a îndatora. Mi s-a întimplat cîteodată să oblig prietenii, împrumutîndu-i. ALECSANDRI, T. 816. Te rog să binevoiești a-mi traduce alăturatul răvaș și a-mi trimite îndată traducerea. Mă vei obliga foarte mult. id. S. 40. 3. A se angaja, a-și lua o sarcină. S-a obligat să vină.
• OBLIGÁ I. 1. , A (se) îndatora. ♦ A da sau a lua asupră-și o sarcină, a (se) angaja. 2. A constrânge, a sili (pe cineva la ceva). .
• OBLIGÁ I. tr., a (se) îndatora. ◊ a da, a lua asupră-și o sarcină, a (se) angaja. II. tr. a constrânge. (< lat. obligare, fr. obliger)

Sinonimul cuvântului obliga

Testează-te!