Dicționar de sinonime
Sinonime violenta
Cuvântul „violenta” are următoarele sinonime:
violenta ( verb )
- a forța
- a constrânge
- a sili
Alte sinonime:
- constrânge
- face
- forța
- obliga
- sili
violență ( substantiv )
- vehemență, dezlănțuire, impulsivitate, nestăpânire
- agresivitate, brutalitate, duritate, abuz, siluire
Alte sinonime:
- stridență
- răutate
- forță
- impetuozitate
- înfocare
- intensitate
- asprime
- barbarie
- cruzime
- ferocitate
- neîndurare
- neomenie
- sălbăticie
- vitregie
- nemilă
- nemilostivire
- câinie
- câinoșenie
- năsilnicie
- crâncenie
- cruzie
- cumpliciune
- cumplire
- grozăvie
- neomenire
- răiciune
- sălbătăcime
- sălbăticiune
- sirepie
- varvarie
- constrângere
- silă
- silnicie
- servitute
- sălăbărie
- nevoie
- potrivnicie
- silință
- silnicire
- strânsoare
- presiune
- virulență
- putere mare
- tărie
- violentare
Sinonime Apropiate
- impulsivitate - violență, nestăpânire, dezlănțuire, agresivitate
- vehemență - virulență, violență, dezlănțuire, impetuozitate, înfocare
- nevoi - a constrânge, a obliga, a sili, a forța, a căzni, a chinui, a canoni, a munci, a trudi
- brutalitate - duritate, asprime, răutate, agresivitate, neomenie
- constrânge - a obliga, a sili, a forța, a presa
- forța - a constrânge, a sili, a obliga, a presa, a se strădui, a se zbate, a se opinti, a se sforța, a-și da silința
- forță - putere, tărie, dinamism, vigoare, energie, capacitate, violență, presiune, constrângere
- presiune - apăsare, condensare, strângere, constrângere, obligare, forțare
- răutate - neomenie, violență, brutalitate, cruzime, sălbăticie, maliție, venin, cinism, sarcasm
- strădanie - efort, străduință, sforțare, silință, zbatere, trudă, osteneală, travaliu
- strădui - a se sili, a se sforța, a se zbate, a se căzni, a se trudi, a se munci, a se frământa, a se canoni
- impune - a obliga, a constrânge, a sili, a pretinde, a cere, a trebui, a necesita, a impresiona, a mișca
- încercare - verificare, probă, experimentare, tentativă, efort, strădanie, silință, sforțare, greutate
- lupta - a se bate, a se război, a se înfrunta, a se combate, a se întrece, a se măsura, a se sili, a se strădui, a se sforța
- obliga - a constrânge, a sili, a impune, a determina, a se angaja, a consimți, a se lega
Dex violenta
- VIOLENTÁ, violentez, I. A comite un act de violență; a constrânge, a sili, a forța. – Din violenter.
- VIOLENTÁ, violentez, I. A comite un act de violență; a constrînge, a sili, a forța.
- VIOLENTÁ I. A săvârși un act de violență; a constrânge, a sili, a forța. .
- VIOLENTÁ tr. a săvârși un act de violență; a constrânge, a sili. (< fr. violenter)
- A VIOLENTÁ ~éz tranz. A supune la ceva în mod violent; a trata cu violență; a forța. /<fr. violenter
- violentà v. a constrânge, a silui.
- VIOLÉNT, -Ă, violenți, -te, 1. Care se produce sau acționează cu putere, cu intensitate, cu violență; intens, puternic, tare. ♦ (Despre culori, lumină etc.) Izbitor, țipător; tare, viu, puternic. 2. (Despre ființe) Care are o fire nestăpânită, care se înfurie ușor, impulsiv, brutal, irascibil. ♦ (Despre manifestări ale ființelor) Care arată violență, impulsivitate, nestăpânire, agresiune. 3. Care se face cu forța; brutal, silnic. ◊ Moarte violentă = moarte provocată de un factor extern (traumatic, fizic, chimic, mecanic sau psihic). – Din violent, violentus, violento.
- VIOLÉNȚĂ, violențe, 1. Însușirea, caracterul a ceea ce este violent (1); putere mare, intensitate, tărie. 2. Lipsă de stăpânire în vorbe sau în fapte; impulsivitate, brutalitate, vehemență. 3. Faptul de a întrebuința forța brutală; constrângere, violentare; siluire; încălcare a ordinii legale. ♦ Faptă violentă, impulsivă. – Din violence, violentia, violenza.