Sinonime ocărî

Cuvântul „ocărî” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• insulta - a ofensa, a jigni, a răni, a ultragia, a ocărî, a defăima
• moraliza - a certa, a dojeni, a admonesta, a mustra, a dăscăli, a muștrului, a probozi moravuri pl, obiceiuri, năravuri
• mustra - a dojeni, a certa, a dăscăli, a moraliza, a muștrului, a beșteli
• dojeni - a mustra, a certa, a muștrului, a dăscăli
• certa - a mustra, a dojeni, a muștrului, a admonesta, a dăscăli, a dojeni, a se învrăjbi, a se gâlcevi, a se sfădi
• săpuni - a certa, a critica, a mustra
• sudui - a înjura, a insulta, a ocărî
• huidui - a ocări, a apostrofa, a vitupera, a insulta, a dezaproba
• huli - a ocări, a defăima, a calomnia
• necinsti - a dezonora, a defăima, a înjosi, a insulta, a ofensa, a jigni, a murdări, a batjocori, a viola
• admonesta - a mustra, a certa, a reproșa, a critica
• batjocori - a ocărî, a insulta, a înjosi, a-și bate joc, a lua în râs, a zeflemisi, a ridiculiza, a necinsti, a viola
• bârfi - a defăima, a ponegri, a calomnia, a cârti, a huli, a ocărî
• beșteleală - mustrare, dojană, dojenire, critică, ceartă, observații
• calomnia - a defăima, a blama, a denigra, a ponegri, a bârfi, a huli, a discredita, a insulta

Dex ocărî

• ocărî 1 A certa. 2 A denigra.
• OCĂRÎ, ocărăsc, IV. 1. A mustra, a certa, a dojeni. 2. A vorbi de rău, a defăima, a denigra. – Din ocarjati.
• OCĂRÎ́, ocărăsc, IV. 1. A mustra, a certa, a dojeni. 2. ( și ) A vorbi de rău, a defăima, a denigra. – Din ocarjati.
• OCĂRÎ́, ocărăsc, IV. 1. A mustra, a certa, a dojeni (pe cineva). O să mă ocărască mătușa mea. CAMIL PETRESCU, U. N. 137. Baba scoase alte grăunțe, le aruncă, apoi prinse a ocărî găinile îndrăznețe și inima-i creștea de bucurie privindu-și vietățile. DUNĂREANU, CH. 71. Gazda a să înceapă... a ocărî pe bietul țigan bucătar. NEGRUZZI, S. I 239. ◊ Se așeză pe scaun, ocărind: nu ești bun de nimic, mă. STĂNOIU, C. I. 101. 2. A vorbi de rău, a defăima. Pîra la unchiaș pe fiica lui și o tot ocăra. ISPIRESCU, E. 347. Nu-i ca fat-ardelenească, Măcar cine ce gîndește, Măcar cum mi-o ocărăște. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 31. – Variantă: ocărí (REBREANU, R. I 236) IV.
• A OCĂRÎ́ ~ăsc tranz. A trata cu vorbe de ocară; a certa; a batjocori. /<sl. ocarjati
• ocărî v. a (se) face de ocară.
• ocări ocărî
• OCĂRÍ IV ocărî.
• ocărắsc, a -î́ și (vechĭ) -résc, -rí v. tr. (vsl. okariati, a defăĭma, uk-, a imputa, ukoriti, koriti, a trata aspru; sîrb. ukoriti, a ocărî. V. ocară). Mustru adresînd cuvinte aspre și chear insultătoare (unuĭ inferior): a ocărî niște copiĭ obraznicĭ. Vechĭ. Compromit: nimic așa nu ocărește pre domn ca cuvîntul nestătător (Cost. 1, 286).
• ocărî ( 1 și 3 ocărăsc, ocăra, ocărască)

Sinonimul cuvântului ocărî

Testează-te!