Dicționar de sinonime
Sinonime dojeni
Cuvântul „dojeni” are următoarele sinonime:
dojeni ( verb )
- a mustra
- a certa
- a muștrului
- a dăscăli
Alte sinonime:
- certa
- a admonesta
- a moraliza
- a beșteli
- a ocărî
- a probozi
- a sfădi
- a sudui
- a înfrunta
- a oropsi
- a stropoli
- a toi
- a cârti
- a tolocăni
- a bănui
- a docăni
- a mogorogi
- a moronci
- a puțui
- a șmotri
- a vrevi
- a preobrăzi
- a probăzui
- a prociti
- a săpuni
- a scutura
- a face observație
Sinonime Apropiate
- moraliza - a certa, a dojeni, a admonesta, a mustra, a dăscăli, a muștrului, a probozi moravuri pl, obiceiuri, năravuri
- mustra - a dojeni, a certa, a dăscăli, a moraliza, a muștrului, a beșteli
- certa - a mustra, a dojeni, a muștrului, a admonesta, a dăscăli, a dojeni, a se învrăjbi, a se gâlcevi, a se sfădi
- săpuni - a certa, a critica, a mustra
- muștrului - a certa, a critica
- admonesta - a mustra, a certa, a reproșa, a critica
- beșteleală - mustrare, dojană, dojenire, critică, ceartă, observații
- bruftuială - muștruluială, dăscăleală, critică, mustrare, reproș
- descânta - a fermeca, a meni, a vrăji, a mustra, a certa
- perdaf - luciu, lustru, strălucire, săpuneală, dojana, mustrare, critică
- pildă - model, exemplu, mustrare, avertisment, tâlc, simbol, alegorie, proverb, sentință
- probozi - a certa, a critica, a reproșa
- războinic - luptător, belicos, agresiv, bătăios, certăreț
- sfădi - a se certa, a se înfrunta
- vitupera - a condamna, a critica, a dojeni, a reproșa
Dex dojeni
- dojeni 1 A sfătui (într-o situație dificilă). 2 A se corecta (1-2). 3 A preveni. 4 A mustra. 5-7 , A(-și) face imputări. 8 A amenința. 9 A pedepsi. 10 A descânta (1). 11 A discuta. 12 A spăla pe cap. 13 A săpuni.
- DOJENÍ, dojenesc, IV. și (recipr.) A(-și) face observații moralizatoare; a (se) mustra, a (se) certa. – Din dognati, doženon.
- DOJENÍ, dojenesc, IV. A face cuiva observații, a mustra, a certa. Iți vine a rîde... îl dojeni unul cu fața prelungă. CAMILAR, N. I 237. Bătrînul ofta și plîngea și nu-l dojenea. PAS, Z. I 200. De ce ne-ai lăsat să dormim atît de mult, îi ziseră frații, dojenindu-l. ISPIRESCU, L. 316. ◊ Moș Șărban sări deodată din car, dojenindu-se că a dormit prea mult. BUJOR, S. 137. Căuta să-și potolească răscoala gîndurilor, dojenindu-se singură de nebunia ei. VLAHUȚĂ, O. A. 120.
- A SE DOJENÍ mă ~ésc intranz. A se trata cu dojeni (unul cu altul). /<sl. dognati, doženon
- A DOJENÍ ~ésc tranz. A trata cu dojeni; a mustra. /<sl. dognati, doženon
- dojenì v. a mustra pe cineva. .
- dojánă 1 Îndrumare. 2 Observație moralizatoare, făcută cuiva care a comis o greșeală (ușoară) mustrare, ceartă, morală. 3 Exprimare a nemulțumirii printr-o dojană (2). 4 A sta de (sau la) ~ A sta de vorbă a sta la taifas.
- dojăni dojeni
- dojâni dojeni
- dojeana dojeni
Sinonimul cuvântului dojeni