Sinonime oficialitate

Cuvântul „oficialitate” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• prestigiu - considerație, faimă, autoritate, vază, reputație, strălucire
• scriptologie - birocrație, administrație, arhive, scripte
• fisc - percepție, administrație financiară
• for - piață, agora, autoritate, instanță, conducere, organ
• hegemonie - supremație, dominare, autoritate (supremă)
• ascendent - înaintaș, strămoș, suitor, urcător, autoritate, faimă, vază
• competență - autoritate, calitate, drept, cădere, destoinicie, capacitate, vrednicie, pricepere
• credit - împrumut, veresie, datorie, prețuire, apreciere, prestigiu, autoritate, reputație, stimă
• demnitate - onoare, autoritate, ținută, vrednicie, rang, ierarhie, treaptă, dregătorie
• departament - minister, administrație, sector
• dregătorie - șefie, demnitate, autoritate, judecătorie, rang, funcție, treaptă
• egidă - patronaj, protecție, autoritate
• birou - cancelarie, oficiu, administrație
• drept - indemnizație, retribuție, competență, cădere, calitate, autoritate
• comandament - imperativ, cerință, exigență, pretenție, nevoie, poruncă, regulă, normă, lege

Dex oficialitate

• oficialitate / ~ci-a~ / : ~tăți / officialité] 1 Autoritate dintr-o țară, dintr-un oraș. 2 Reprezentant oficial al autorității. 3 Instituție oficială (1). 4 Caracter oficial (1).
• OFICIALITÁTE, (1) oficialități, 1. Persoană oficială; (la ) autoritățile dintr-o țară, dintr-un oraș; reprezentanții oficiali ai autorității. 2. (; în sintagma) Principiul oficialității = principiu de bază al dreptului procesual penal, potrivit căruia procurorul și organele de urmărire penală, precum și instanțele penale pot să săvârșească din oficiu orice act care intră în competența lor. 3. Caracter oficial, calitate, ținută, atitudine oficială. – Din officialité.
• OFICIALITÁTE, (1) oficialități, 1. (La , sau la cu înțeles colectiv) Autoritățile dintr-o țară, dintr-un oraș; reprezentanții unei autorități. Dacă oficialitatea n-a fost în stare să oprească nenorocirea, măcar piedici să nu-mi puie! REBREANU, R. II 229. 2. Caracter oficial; calitate, ținută, atitudine oficială. Cu un soi de obraznică oficialitate în mișcări, hui făcu semn să mă opresc. HOGAȘ, M. N. 56. – Variantă: (învechit) ofițialitáte (RUSSO, S. 76)
• OFICIALITÁTE 1. Caracterul a ceea ce este oficial. ◊ Principiul oficialității = principiu potrivit căruia procurorul și organele de urmărire penală, precum și instanțele penale, pot să săvârșească din oficiu orice act care intră în competența lor. 2. (La ) Autoritățile oficiale ale unui stat, ale unui oraș. .

Sinonimul cuvântului oficialitate

Testează-te!