Dicționar de sinonime
Sinonime oficiu
Cuvântul „oficiu” are următoarele sinonime:
oficiu ( substantiv )
- agenție
- ajutor
- cămară
- cămăruță
- datorie
- decizie
- decret domnesc
- funcție
- încăpere
- îndatorire
- înlesnire
- obligație
- ocupație
- odăiță
- rol
- sarcină
- serviciu
- slujbă
- ofis
- în mod automat
Sinonime Apropiate
- serviciu - slujbă, ocupație, funcție, post, domeniu, sector, secție
- slujbă - funcție, serviciu, post, îndeletnicire, plasament, sarcină, misiune, atribuție
- obligație - datorie, sarcină, îndatorire, răspundere
- atribuție - sarcină, obligație, însărcinare, rol, datorie, îndatorire
- funcție - post, serviciu, slujbă, profesie, grad, rang, poziție, rol, sarcină
- îndatorire - obligație, sarcină, însărcinare 2 atribuție, rol, oficiu, răspundere
- datora - a fi obligat, a se îndatora, a fi cauza, a izvorî, a proveni datorie, îndatorire, sarcină, obligație, credit
- răspundere - responsabilitate, sarcină, obligație, îndatorire
- huzmet - slujbă, serviciu, ocupație
- însărcinare - sarcină, misiune, răspundere, îndatorire, obligație
- branșă - ramură, domeniu, sector, meserie, profesie, ocupație, slujbă, funcție
- legământ - obligație, îndatorire, angajament, parolă, jurământ, juruință, acord, convenție, pact
- ajutor - sprijin, protecție, asistență, reazem, concurs, ocrotire, tutelă, patronaj, serviciu
- cămară - debara, depozit, odaie, încăpere
- povară - sarcină, greutate, încărcătură, pondere, chin, trudă, suferință, apăsare
Dex oficiu
- oficiu 1 Îndatorire specială funcție (1), slujbă. 2 Însărcinare dată cuiva misiune, sarcină. 3 Sfântul ~ Tribunal al inchiziției. 4 Decret domnesc decizie, ordonanță. 5 Servicii ale unei întreprinderi sau ale unei instituții. 6 Birouri în care acestea funcționează local. 7-8 Din ~ (Care este) în conformitate cu o dispoziție dată de o autoritate, nu la cererea cuiva. 9-10 (În mod) automat. 11 Înlesnire. 12 Bune ~cii Intervenție binevoitoare în scopul unei concilieri. 13 Servicii făcute cuiva. 14 Rol. 15 Ajutor. 16 ~ divin Slujbă bisericească. 17 (Rar) Încăpere mică lângă sufragerie, unde se depozitează tacâmuri, mâncăruri
- OFÍCIU, oficii, 1. Denumire dată unor servicii ale unor întreprinderi sau instituții; serviciu (administrativ); local, birou al acestui serviciu. 2. Îndatorire (specială), funcție, slujbă. ◊ Din oficiu = (care este) în conformitate cu o dispoziție dată de o autoritate (și nu la cererea cuiva); în mod automat. ♦ Decizie, decret domnesc. 3. (La ) Ajutor, serviciu, înlesnire. ◊ Bune oficii = intervenție (diplomatică) binevoitoare (a unui stat) în scopul unei concilieri (între state beligerante sau aflate în litigiu); servicii făcute cuiva. ♦ Rol, funcție. 4. Slujbă religioasă, serviciu religios. 5. (Rar) Încăpere anexă a sufrageriei, în care se pregătesc cele necesare pentru servirea mesei. – Din officium, Offizium, office.