Sinonime omor

Cuvântul „omor” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• crimă - omor, asasinat, ucidere, moarte
• homicid - crimă, ucidere, asasinat
• sacrilegiu - nelegiuire, profanare, pângărire, crimă, impietate
• sinucide - a se omorî, a-și lua viața, a-și pune capăt
• ucide - a omorî, a răpune, a doborî, a asasina, a distruge, a achita
• ucigaș - asasin, criminal, omorâtor
• fărădelege - nelegiuire, crimă, ticăloșie, delict, mișelie
• harachiri - sinucidere, auto-sacrificare
• hecatombă - masacru, măcel, genocid, ucidere
• înnegura - a întuneca, a încețoșa, a se posomori
• întrista - a amărî, a indispune, a îndurera, a mâhni, a supăra, a necăji, a întuneca, a posomorî, a înnegura
• întuneca - a amurgi, a se însera, a se înnopta, a cădea noaptea, a se înnegura, a se înnora, a se mohorî, a se posomorî, a se întrista
• măcel - masacru, ucidere, carnaj
• melancolic - trist, dezolat, elegiac, întristat, posomorât, abătut
• mohorât - închis, neguros, înnorat, plumburiu, posomorât, trist, supărat, îmbufnat, dezolant

Dex omor

• omor 1 Asasinat. 2 Ucidere în masă măcel. 3 (Rar) Moarte. 4 Epidemie. 5 Mortalitate.
• OMÓR, omoruri, Faptul de a omorî; luarea vieții cuiva; crimă, omucidere, asasinat. ♦ Infracțiune care constă în uciderea unei persoane. ♦ Măcel. – Din omorî (derivat regresiv).
• OMÓR, omoruri, Faptul de a omorî; luarea vieții cuiva (în mod criminal); asasinat, omucidere, crimă. Se ridică și le spuse în cîteva cuvinte că acela care lipsea plecase în noaptea omorului. DUMITRIU, N. 246. Iar tu de omor Să nu le spui lor. ALECSANDRI, P. P. 2. ♦ Ucidere în masă, măcel. Să încetezi cu omorul, să nu mai văd capete tăiete. NEGRUZZI, S. I 147. Năvălește din nou asupra turcilor, făcîndu-le mare omor. BĂLCESCU, O. I 199. Astfel e atunci omorul, cît ostașul încetează Obosit și riga singur cu puțini scapă fugind. ALEXANDRESCU, M. 22.
• OMÓR ~uri n. 1) v. A OMORÎ. 2) jur. Infracțiune constând în lipsirea de viață a unei persoane; ucidere. /v. a omorî
• omor n. moarte violentă.
• 1) omór n., pl. urĭ (d. omor 2). Vechĭ (și umor). Moarte: mare omor de cĭumă. Azĭ. Ucidere: ucigaș pedepsit pentru omor. V. asasinat.
• 2) omór, a -î́ v. tr. (vsl. umoriti, a ucide, moriti, a ucide, d. mrĭeti, a muri, morŭ, moarte; rus. umoritĭ. – El omoară; să omoare. V. zămorăsc, mort). Ucid, ĭaŭ vĭața cuĭva. V. refl. Mă ucid, mă sinucid. – Vechĭ și umór.
• omărî omorî
• omorea omorî
• omori omorî

Sinonimul cuvântului omor

Testează-te!