Sinonime orfan

Cuvântul „orfan” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• sărac - nevoiaș, sărman, calic, oropsit, necăjit, strâmtorat, mizer, biet, nenorocit
• biet - sărman, nevoiaș, sărac, mizer, pauper, nenorocit, mizerabil, de plâns, umil
• calic - sărac, nevoiaș, oropsit, sărman, zgârcit, avar, egoist, meschin
• penurie - sărăcie, lipsuri, mizerie, pauperitate
• privațiune - lipsă, sărăcie, mizerie
• sărăcăcios - sărac, mizer, umil
• secătui - a epuiza, a istovi, a vlăgui, a sărăci, a seca
• umil - smerit, supus, modest, obsecvios, neînsemnat, simplu, anonim, sărăcăcios, biet
• goliciune - nuditate, golătate, sărăcie, lipsuri
• indigență - sărăcie, lipsă, mizerie
• insuficient - nesatisfăcător, neîndestulător, nemulțumitor, redus, sărac, prost
• lefter - sărac, sărăcit
• macru - slab, sărac, steril
• mișel - ticălos, netrebnic, mizerabil, păcătos, mârșav, infam, josnic, sărman, nevoiaș
• mișelie - ticăloșie, mârșăvie, infamie, nelegiuire, sărăcie, mizerie

Dex orfan

• orfan, ~ă 1-2 , (Persoană) care a pierdut un părinte sau pe amândoi sărac, sărman. 3 Copil nelegitim. 4 Persoană care nu are familie.
• ORFÁN, -Ă, orfani, -e, (Adesea substantivat) Care a pierdut pe unul dintre părinți sau pe amândoi; sărman. ♦ Lipsit de ceva. – Din orfanós, orphanus, -a, -um.
• ORFÁN, -Ă, orfani, -e, (Despre copii) Care și-a pierdut unul sau amîndoi părinții. Pe unicul copil – Petre – rămas orfan, îl luă sub ocrotire amiralul. BART, E. 321. Din cea mai fragedă a mea copilărie eu am rămas orfan și lipsit de povățuirile și de dezmierdările părintești. ALECSANDRI, O. P. 14. ◊ (Substantivat) Împărțeau bucățica de pine cu orfanii, cu văduvele și cu alți nevoieși. CREANGĂ, A. 152.
• ORFÁN ~ă (~i, ~e) și substantival (despre copii) Care a rămas fără părinți (fără ambii sau fără unul); sărman. ~ de tată. /<ngr. orfanós, lat. orphanus
• orfan a. și m. copil rămas fără părinți sau și numai fără unul dintr’înșii. .
• *orfán, -ă adj. și s. (vgr. orphanós , ngr. orfanós; lat. órphanus, mrom. oarfăn; it. órfano, fr. orphelin , sp. huérfano, pg. orfâo. V. orb). Care n’are părințĭ orĭ are numaĭ tată saŭ numaĭ mamă: copil orfan, un orfan.
• ORFÁN adj., s. (înv. și reg.) sărac, sărman, (Maram. și prin vestul Transilv.) sărăndic, (înv.) orfelin. (Copil ~.)
• ORFAN , ( și ) sărac, sărman, ( și prin vestul ) sărăndic, orfelin. (Copil ~.)
• PĂRUL-ORFÁNEI s. v. părul-fetei.
• părul-orfanei PĂRUL-FETEI.

Sinonimul cuvântului orfan

Testează-te!