Dicționar de sinonime
Sinonime originar
Cuvântul „originar” are următoarele sinonime:
originar ( adjectiv )
- inițial
- primitiv
- primordial
- prim
- primar
- aborigen
- autohton
- congenital
- de obârșie
- de origine
- indigen
- infuz
- în forma de la început
- înnăscut
- nativ
- natural
- provenind din
- visceral
Sinonime Apropiate
- nativ - înnăscut, natural, congenital, firesc, curat, pur, nefalsificat
- embrionar - inițial, primar, primitiv
- indigen - autohton, aborigen, băștinaș, pământean
- înnăscut - nativ, congenital, ereditar, moștenit
- băștinaș - autohton, indigen, aborigen, pământean, neaoș
- congenital - ereditar, nativ, înnăscut
- elementar - simplu, primar, rudimentar, accesibil, ușor, natural, de bază, fundamental, esențial
- pământean - băștinaș, indigen, aborigen, neaoș, muritor, ins, lumesc, mirean, profan
- limbă - limbaj, vorbire, grai, exprimare, vorbă, știre, veste, informație, relație
- sălbăticie - barbarie, cruzime, brutalitate, primitivism, pustiu, paragină
- sclavaj - robie, captivitate, mizerie, oprimare
- spusă - afirmație, vorbă, exprimare
- stângaci - neîndemânatic, inabil, neajutorat, nereușit, mediocru, primitiv, slăbuț
- țipar - presă, ștanță, zaț, imprimare, tipărire, text, model, șablon, calapod
- tristețe - amărăciune, mâhnire, jale, apăsare, deprimare
Dex originar
- originar, ~ă 1 În forma de la început. 2 Inițial. 3 De origine.
- ORIGINÁR, -Ă, originari, -e, 1. Care este de loc din..., care își are obârșia în... 2. În forma de la început, de origine; inițial. – Din originaire, originarius, -a, -um.
- ORIGINÁR, -Ă, originari, -e, 1. Care este de loc din..., care își are obîrșia în... E originar din părțile Mehedinților. SAHIA, N. 95. Crizantemele sînt din ziua aceea, pentru mine, originare din Japonia. GALACTION, O. I 324. Pretind a fi adevărați urmași ai Cantacuzinilor originari din Ploiești. BOLINTINEANU, O. 251. 2. În forma de la început, de origine. Starea originară a pămîntului. Forma originară a unui cuvînt.
- ORIGINÁR, -Ă 1. Care își are obârșia în..., care se trage din... 2. În prima formă, de la început. .
- ORIGINÁR, - 1. care își are obârșia în... 2. în forma de la început, de origine; inițial. (< fr. originaire, lat. originarius)
- ORIGINÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care își trage originea; de origine. 2) Care este în forma de la început; aflat în prima formă. /<fr. originaire, lat. originarius
- originar a. 1. care își trage origina din: tutunul e originar din America; 2. dobândit dela origină: vițiu originar. ║ adv. primitiv.
Sinonimul cuvântului originar