Dicționar de sinonime
Sinonime ortac
Cuvântul „ortac” are următoarele sinonime:
ortac ( substantiv )
- amic
- asociat
- camarad
- părtaș
- prieten
- tovarăș
Sinonime Apropiate
- camarad - coleg, prieten, tovarăș, ortac
- asociat - părtaș, ortac, prieten
- amic - prieten, ortac
- părtaș - participant, asociat, afiliat, ortac, complice, ajutor, partizan
- afectuos - amical, cordial, prietenos, tandru
- amical - prietenesc, prietenos, cordial, amabil, afabil
- asociație - societate, grupare, însoțire, tovărășie
- coleg - camarad, prieten
- confident - intim, părtaș, prieten
- apropiat - similar, înrudit, asemenea, prieten, amic, intim
- complice - părtaș, asociat, copărtaș, colaborator
- sacrament - taină, împărtășanie, cuminecătură
- spirt - alcool, dinamic, agil, iute, vioi, harnic
- sugestiv - provocator, simpatic, expresiv, dinamic, pitoresc
- șezătoare - dacă, întrunire (amicală), reuniune literară
Dex ortac
- ortac, ~ă 1 Tovarăș de drum, de muncă, de armată 2 Prieten. 3 Concubin. 4 Bărbat. 5 Cu ~ În număr pereche. 6 Asociat. 7 Ucenic.
- ORTÁC, ortaci, Tovarăș (de drum, de muncă etc.); camarad; prieten. ♦ (Glumeț) Iubit, drăguț. ♦ Asociat, părtaș. – Din ortak.
- ORTÁC, ortaci, (Regional) Tovarăș (de drum, de muncă etc.), camarad; prieten. Cată moțul în desagă. Nu găsește. Iar ortacii Îs departe. BENIUC, V. 53. Porecla i-o dăduseră ortacii din sat. SADOVEANU, O. E. 105. Cînd a fost la-nmormîntat Toți morții parcă s-au sculat Să-și plîngă pe ortacul lor. COȘBUC, P. I 148. ◊ (Glumeț) Iubit, drăguț. Cîntă cucul, vai săracul, Ș-a pierdut mîndra ortacul. HODOȘ, P. P. 223.
- ORTÁC ~ci m. reg. Părtaș la o acțiune comună. /<sb. ortak
- ortac m. tovarăș (în Banat): să-și plângă pe ortacul lor COȘBUC. .
- ortác m. (turc. sîrb. bg. ortak). Iron. Tovarăș, asociat. – În Ban. și Trans. (d. sîrb.) fără ironie.
- ORTÁC s. v. amic, asociat, camarad, părtaș, prieten, tovarăș.
- ortac AMIC. ASOCIAT. CAMARAD. PĂRTAȘ. PRIETEN. TOVARĂȘ.
- ortac, ortaci, s.m. – Fârtat, tovarăș (de muncă), asociat, părtaș: „Că cei doi ortaci ai mei” (Lenghel, 1962). (Trans., Banat., Maram.). – Din scr. ortak (Scriban, Șăineanu; DEX, MDA).
- ortac, -i, s.m. – Fârtat, tovarăș (de muncă), asociat, părtaș: „Că cei doi ortaci ai mei” (Lenghel 1962). – Din srb. ortak, cf. tc. ortak.