Dicționar de sinonime
Sinonime osândă
Cuvântul „osândă” are următoarele sinonime:
osândă ( substantiv )
- condamnare
- pedeapsă
- penitență
- lege
- ștraf
- pedepsie
- certare
- judecată
- pilduire
- osândire
- chin
- caznă
- suferință
- supliciu
- blestem
- pacoste
- năpastă
- nenorocire
- urgie
Sinonime Apropiate
- tortură - caznă, chinuire, supliciu, suferință, calvar, canon, schingiuire
- martiraj - mucenicie, supliciu, tortură, chin, caznă, martiriu, suferință
- caznă - chin, suferință, canon, durere, tortură, supliciu, efort, trudă, stăruință
- catastrofă - dezastru, calamitate, flagel, grozăvie, năpastă, urgie, nenorocire, sinistru, pacoste
- penitență - pocăință, ispășire, căință, pedeapsă, canon, osândă
- râu - neajuns, neplăcere, dezavantaj, nenorocire, suferință, chin
- iad - infern, gheenă, tartar, chin, suferință, nenorociri, supliciu
- năpastă - nenorocire, belea, pacoste, necaz, calamitate, bucluc, neplăcere, încurcătură
- nenorocire - nefericire, nenoroc, năpastă, pacoste, belea, necaz, neplăcere, bucluc, încurcătură
- canon - dogmă, regulă, crez, lege, normă, tipic, chin, calvar, caznă
- dezastru - catastrofă, calamitate, nenorocire, năpastă, prăpăd, urgie
- povară - sarcină, greutate, încărcătură, pondere, chin, trudă, suferință, apăsare
- cruce - troiță, răscruce, răspântie, intersecție, suferință, chin
- suferință - durere, chin, tortură, boală, mizerie, neajuns
- flagel - nenorocire, dezastru, pacoste, calamitate, boală, epidemie, ciumă
Dex osândă
- osândă / : ~de / osândi] 1 Condamnare la care e supus cineva (de către organele judiciare). 2-3 Fără (de) ~ (Care este) nevinovat. 4 A face (cuiva pre) (sau a scrie pe cineva în ~) ~ A pedepsi. 5 A-și face ~da A executa pedeapsa la care este condamnat. 6 A-și face ~ cu cineva A chinui. 7 Reprobare a faptelor cuiva blamare, condamnare. 8 De ~ Condamnabil. 9 Blestem. 10 Nenorocire.
- OSẤNDĂ, osânde, 1. Condamnare, pedeapsă la care este supus cineva (de către organele judiciare). ◊ A-și face osânda = a executa pedeapsa la care este condamnat. A-și face osânda cu cineva = a se purta rău, fără milă; a chinui, a tortura pe cineva. 2. Blestem; pacoste, năpastă, nenorocire, urgie. – Din osândi (derivat regresiv).
- OSÂNDĂ ~e f. pop. 1) Pedeapsă aplicată unei persoane prin hotărâre judecătorească; condamnare. ◊ A-și face ~a cu cineva a se chinui cu cineva. 2) Ceea ce provoacă neplăceri; blestem; nenorocire; năpastă; pacoste. /v. a (se) osândi
- osândă f. rezultatul osândirii, pedeapsă: și-a primit osânda. .
- osând osândă
- osindă osândă
Sinonimul cuvântului osândă