Sinonime păgubit

Cuvântul „păgubit” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• fript - ars, prăjit, pârjolit, înșelat, păcălit, păgubit
• tripotaj - escrocherie, potlogărie, înșelătorie
• faliment - crah, bancrută, mofluzie, ruină, eșec
• falit - insolvabil, mofluz, scăpătat, ruinat
• falsitate - neadevăr, inexactitate, înșelătorie, denaturare, plăsmuire, escamotare, minciună, deformare, ipocrizie
• iluzoriu - înșelător, amăgitor, ireal, irealizabil
• impostură - escrocherie, șarlatanie, înșelătorie, fraudă, pungășie
• amăgitor - înșelător, seducător, iluzoriu, mincinos, himeric
• aparent - nereal, iluzoriu, imaginar, înșelător, părelnic, fals, evident, vădit, vizibil
• ars - fript, pârlit, pârjolit, păcălit, înșelat, derutat, tras pe sfoară
• cacealma - păcăleală, înșelătorie
• dăunător - stricător, păgubitor, vătămător, distrugător, pernicios
• decepționat - dezamăgit, deziluzionat, înșelat, dezumflat
• fraudă - înșelătorie, furt, hoție, pungășie, șarlatanie, delapidare, escrocherie, coțcărie
• specios - aparent, iluzoriu, înșelător, amăgitor

Dex păgubit

• păgubit, ~ă , 1-2 Păgubaș (1-2).
• PĂGUBÍT, -Ă, păgubiți, -te, Care a suferit o pagubă. – păgubi.
• PĂGUBÍT, -Ă, păgubiți, -te, (Adesea substantivat) Care a suferit o pagubă; păgubaș.
• păgubi 1-2 A lipsi pe cineva sau ceva (de un câștig sau) de un bun material. 3 A pricinui o pagubă a nevoi. 4 ( un bun material) A pierde. 5 (Rar) A distruge. 6 A i se provoca o pagubă. 7 A suferi o pierdere. 8 A fi lipsit de... 9 A aduce un prejudiciu moral. 10 A pricinui o știrbire a valorii. 11-12 A (se) supune judecății a (se) osândi.
• PĂGUBÍ, păgubesc, IV. A suferi o pagubă, a fi lipsit de un bun sau de un câștig. ♦ A pricinui cuiva o pagubă; a lipsi pe cineva de un câștig sau de un bun al său. – Din pagubă.
• PĂGUBÍ, păgubesc, IV. lntranz. și A suferi o pagubă, a fi lipsit de un bun sau de un cîștig. pierde. Așa s-a păgubit sărmana capră și de cei doi iezi, da și de cumătru-său, lupul. CREANGĂ, P. 33. De vei păgubi în vreo neguțitorie, să-ți fie de învățătură, ca altă dată să nu te mai apuci de ea. NEGRUZZI, S. I 251. Unde-am fost, am păgubit. SEVASTOS, C. 85. Leneșul mai mult aleargă și scumpul mai mult păgubește. ♦ (Complementul indică o persoană) A cauza cuiva o pagubă sau o pierdere; a lipsi pe cineva de un cîștig sau de un bun al său. Generalul voise numai să arate că și el a fost păgubit de rebeli. REBREANU, R. II 227. Nu le poate conveni, pentru că-i păgubește. CARAGIALE, O. III 151. Să mă păgubească de nu știu cîte fălci de pămînt, pentru ce? ALECSANDRI, T. I 359.

Antonime păgubit

• A păgubi ≠ a câștiga

Sinonimul cuvântului păgubit

Testează-te!