Dicționar de sinonime
Sinonime pălăvrăgit
Cuvântul „pălăvrăgit” are următoarele sinonime:
pălăvrăgit ( substantiv )
- flecăreală
- clănțău
- flecar
- guraliv
- limbut
- palavragiu
- vorbă-lungă
- vorbăreț
- flecărie
- flecărit
- limbuție
- pălăvrăgeală
- palăvrăgire
- sporovăială
- sporovăire
- sporovăit
- tăifăsuială
- tăifăsuire
- tăifăsuit
- trăncăneală
- trăncănit
- vorbăraie
- vorbărie
- locvacitate
- logoree
- pălăvăcăială
- pălăvrăgitură
- pălăvrit
- trancana
- treanca-fleanca
- leorbăială
- procovanță
- stroncănire
- clănțăneală
- dârdâială
- dârdâit
pălăvrăgit ( adjectiv )
- clănțău
- flecar
- guraliv
- limbut
- palavragiu
- vorbă-lungă
- vorbăreț
Sinonime Apropiate
- trăncăneală - flecăreală, vorbărie, sporovăială, pălăvrăgeală
- gargară - pălăvrăgeală, sporovăială, vorbărie, flecăreală
- guraliv - vorbăreț, limbut, flecar, palavragiu, gureș
- limbut - flecar, guraliv, vorbăreț, palavragiu
- turuială - vorbărie, pălăvrăgeală, flecăreală, turuitură
- flecar - limbut, palavragiu, guraliv, gură-spartă
- frazeologie - vorbărie, pălăvrăgeală, flecăreală
- zeamă - supă, ciorbă, suc, vorbărie, flecăreală
- gureș - guraliv, limbut, flecar
- clănțău - flecar, palavragiu
- galimatie - amestec, încâlceală, încurcătură, vorbărie (confuză), brambureală, flecăreală
- gaiță - femeie guralivă, pisăloagă, bârfitoare, flecară
- moftangiu - flecar, palavragiu, neserios
- fleac - bagatelă, moft, nimic, palavre, baliverne, vorbe, nimicuri, vorbărie
- gălăgios - zgomotos, scandalagiu, certăreț, limbut
Dex pălăvrăgit
- pălăvrăgit, ~ă , 1-2 (Om) care pălăvrăgește pălăvrit2 (1-2).
- PĂLĂVRĂGÍT (Rar) Pălăvrăgeală. – pălăvrăgi.
- palavragi pălăvrăgi
- pălăvrăgi 1 A discuta despre lucruri lipsite de importanță a flecări, a pălamojdi, a pălăvăcăi, a pălăvri (1), a pichirisi1. 2 A vorbi mult și fără rost a flecări, a trăncăni.
- PALAVRAGÍ IV pălăvrăgi.
- PĂLĂVRĂGÍ, pălăvrăgesc, IV. A spune lucruri fără importanță, a vorbi mult și fără rost; a flecări, a trăncăni. – Din palavragiu (derivat regresiv).
- PALAVRAGÍ, palavragesc, IV. (Și în forma pălăvrăgi) A spune palavre, a sta de vorbă despre lucruri lipsite de importanță; a flecări, a trăncăni. Vă întîlneați tot grupul în colțul străzii tale ca să vi se pară drumul mai scurt și pălăvrăgeați și chiar vă zbenguiați. PAS, Z. I 294. ◊ Pălăvrăgea un graur, prindeau copacii grai. LESNEA, I. 140. ◊ Pe cînd înaintam astfel spre otacul nostru de sară, pălăvrăgind vrute și nevrute, se juca între mine, căruțaș și prietenul meu Panaite o comedioară de oarecare haz. SADOVEANU, O. L. 27. – Variantă: pălăvrăgi IV.
- PĂLĂVRĂGÍ IV palavragi.
- PALAVRAGÍ, palavragesc, IV. și A spune palavre; a flecări. – Din palavragiu.
- PĂLĂVRĂGÍ IV. palavragi.
Sinonimul cuvântului pălăvrăgit