Dicționar de sinonime
Sinonime particularitate
Cuvântul „particularitate” are următoarele sinonime:
particularitate ( substantiv )
- însușire
- atribut
- calitate
- caracter
- caracteristică
- notă
- proprietate
- semn
- specific
- trăsătură
- însușietate
- amprentă
- marcă
- pecete
- sigiliu
- timbru
- circumstanță particulară
- detaliu
- individualitate
- notă distinctivă
- originalitate
- particularism
- singularitate
- specialitate
- specificitate
- tipicitate
- trăsătură caracteristică
Sinonime Apropiate
- caracter - particularitate, notă, marcă, însușire, atribut, calitate, fel, natură, temperament
- trăsătură - linie, contur, tăietură, caracteristică, notă, aspect, însușire, specific
- atribut - însușire, calitate, marcă, notă, apelativ, calificativ, denumire
- calitate - însușire, valoare, trăsură, atribut, notă, specific, titlu, rang, grad
- caracteristică - particularitate, însușire, calitate
- marcă - semn, emblemă, insignă, pecete, indiciu, blazon, stemă, însușire, proprietate
- virtute - caracter, moralitate, corectitudine, integritate, calitate, însușire, proprietate
- ștampilă - sigiliu, pecete, marcă, semn
- releva - a semnala, a denota, a remarca
- vârtute - însușire, calitate, proprietate, putere, tărie, vigoare, curaj, bărbăție, vrednicie
- individualitate - personalitate, persoană, caracter, specific
- înregistra - a înscrie, a consemna, a nota, a inventaria, a catagrafia, a obține, a repurta, a marca
- înscrie - a înregistra, a consemna, a nota, a înmatricula, a adera, a se asocia, a marca, a puncta, a reuși
- însemna - a marca, a nota, a înscrie, a grava, a schița, a delimita, a arăta, a indica, a semnifica
- marca - a însemna, a nota, a înregistra, a înscrie, a circumscrie, a contura, a delimita, a mărgini, a hotărnici
Dex particularitate
- particularitate 1-6 Caracter a ceea ce este particular (1-2, 4, 7, 12-13). 7 Trăsătură caracteristică prin care o persoană, un lucru, un fenomen se deosebește de altele de același fel.
- PARTICULARITÁTE, particularități, Caracterul a ceea ce este particular (I 1); notă distinctivă prin care o ființă sau un lucru se deosebește de altele. – Din particularite.
- PARTICULARITÁTE, particularități, Caracterul a ceea ce este particular (I 1); trăsătură caracteristică, notă distinctivă prin care o ființă sau un lucru se deosebește de altele. – Din particularité.
- PARTICULARITÁTE, particularități, Trăsătură caracteristică, caracter specific, notă distinctivă prin care o persoană sau un lucru se deosebește de altele. Școala, presa, radioul, conferințele publice etc. sînt cel mai sigur mijloc de înlăturare a particularităților dialectale. IORDAN, L. R. 186. Este încă o particularitate în scrierile lui Caragiale, asupra căreia dorim să atragem luarea-aminte a cititorilor noștri. GHEREA, ST. CR. I 357.
- PARTICULARITÁTE Caracterul, natura a ceea ce este particular. ♦ Caracteristică, specific. .
- PARTICULARITÁTE caracter particular. ◊ caracteristică, specific. (< fr. particularité)
- PARTICULARITÁTE ~ăți f. 1) Caracter particular; notă distinctivă; calitate; proprietate; caracter. 2) Circumstanță particulară. /<fr. particularité
- particularitate f. circumstanță particulară.
Antonime particularitate
- Particularitate ≠ universalitate