Dicționar de sinonime
Sinonime deplinătate
Cuvântul „deplinătate” are următoarele sinonime:
deplinătate ( substantiv )
- desăvârșire
- perfecțiune
- plenitudine
- plinătate
- integritate
Alte sinonime:
- plinăciune
- plineală
- întregime
Sinonime Apropiate
- integritate - totalitate, deplinătate, plenitudine, probitate, onestitate, cinste, moralitate
- desăvârșire - perfecțiune, excelență, deplinătate, împlinire, absolut
- perfecțiune - desăvârșire, absolut, impecabilitate
- virtute - caracter, moralitate, corectitudine, integritate, calitate, însușire, proprietate
- cinste - onestitate, corectitudine, probitate, integritate, virtute, nevinovăție, puritate, castitate, candoare
- corectitudine - cinste, onestitate, probitate, integritate, lealitate
- cusur - defect, deficiență, imperfecțiune, insuficiență, lipsă, lacună, meteahnă, neajuns, scădere
- defect - lipsă, scădere, deficiență, imperfecțiune, cusur, meteahnă, hibă, neajuns, beteșug
- dreptate - echitate, corectitudine, cinste, omenie, adevăr, justețe, obiectivitate, nepărtinire, integritate
Dex deplinătate
- deplinătáte 1 Dezvoltare completă, integrală. 2 Desăvârșire.
- DEPLINĂTÁTE Faptul de a fi deplin, desăvârșit; perfecțiune, plenitudine. – Deplin + -ătate.
- DEPLINĂTÁTE Faptul de a fi deplin; desăvîrșire, perfecțiune, plenitudine. Cum să-ți explic?... Numai cine iubește drept și cinstit simte deplinătatea unei asemenea bucurii. D. ZAMFIRESCU, R. 132. După două săptămîni de grăunțe și de săceală, Pisicuța – așa o botezasem pe iapă – reintrase în deplinătatea formelor alese. HOGAȘ, M. N. 10. Unitatea de caracter și punerea ei în evidență formează frumusețea și deplinătatea tipului lui Levante. MACEDONSKI, O. IV 73.
- DEPLINĂTÁTE f. Caracter deplin; plenitudine; plinătate. /deplin + suf. ~ătate
- *deplinătáte f. (d. deplin). Calitatea de a fi deplin, plenitudine, perfecțiune: a fi în deplinătatea sănătățiĭ, a ajunge la deplinătatea mințiĭ.
- DEPLINĂTÁTE s. 1. integritate, plenitudine. (În ~ facultăților mintale.) 2. v. desăvârșire.
- DEPLINĂTATE 1. integritate, plenitudine. (În ~ facultăților mintale.) 2. desăvîrșire, plenitudine, plinătate, plinăciune, plineală. (Sentiment de ~.)
Sinonimul cuvântului deplinătate