Dicționar de sinonime
Sinonime ponegri
Cuvântul „ponegri” are următoarele sinonime:
ponegri ( verb )
- calomnia
- a [se] bârfi
- a [se] blama
- a [se] calomnia
- a [se] cleveti
- a [se] defăima
- a [se] denigra
- a [se] discredita
- a [se] detracta
- a [se] vitupera
- a [se] ocărî
- a [se] huli
- a [se] năpăstui
- a [se] povesti
- a [se] publica
- a [se] balamuți
- a [se] măscări
- a [se] mozaviri
- a [se] pohlibui
- a [se] ponosi
- a [se] ponoslui
- a [se] prilesti
- a [se] vrevi
- a [se] încondeia
- a [se] înnegri
- a bârfi
- a blama
- a calomnia
- a cleveti
- a defăima
- a denigra
- a detracta
- a huli
- a ponosi
- a trata cu hule
- a vorbi de rău
Sinonime Apropiate
- defăima - a ponegri, a calomnia, a huli, a desconsidera, a bârfi, a blama, a denigra, a discredita, a ocărî
- calomnia - a defăima, a blama, a denigra, a ponegri, a bârfi, a huli, a discredita, a insulta
- înnegri - a cerni, a smoli, a întuneca, a ponegri, a defăima, a huli, a denigra, a calomnia, a se bronza
- bârfi - a defăima, a ponegri, a calomnia, a cârti, a huli, a ocărî
- încondeia - a calomnia, a defăima, a bârfi, a ponegri
- cleveti - a bârfi, a denigra, a calomnia, a defăima
- huli - a ocări, a defăima, a calomnia
- detractor - defăimător, bârfitor, calomniator, ponegritor
- calomnie - defăimare, ponegrire, bârfeală, bârfă, ocară, clevetire, hulă, denigrare, insultă
- bârfeală - cleveteală, bârfă, defăimare, calomnie, hulă, ocară, denigrare, ponegrire, mahalagism
- cleveteală - bârfeală, bârfă, denigrare, ponegrire, calomnie, defăimare
- denigra - a ponegri, a defăima
- discredita - a compromite, a calomnia, a denigra
- huidui - a ocări, a apostrofa, a vitupera, a insulta, a dezaproba
- insulta - a ofensa, a jigni, a răni, a ultragia, a ocărî, a defăima
Dex ponegri
- ponegri 1 A înnegri. 2 (; oameni, producții, creații, manifestări ale acestora) A pune, cu rea-credință, într-o lumină defavorabilă a calomnia, a defăima, a denigra, a huli, a ocărî. 3 A vorbi pe cineva de rău a bârfi.
- PONEGRÍ, ponegresc, IV. A vorbi pe cineva de rău; a bârfi, a defăima, a calomnia. ◊ Se ponegresc cu orice prilej. – po- + negri.
- PONEGRÍ, ponegresc, IV. A vorbi (pe cineva) de rău; a bîrfi, a defăima. O ponegrea pe mamă în fața copilei. PAS, Z. I 183. Vai, se tîngui ea, cît mă cleveti și mă ponegri satul pentru copilul meu! SADOVEANU, M. C. 173. Văd și eu că am greșit de-am ponegrit-o așa de tare cătră dumneata. CREANGĂ, P. 134. – Variantă: ponigrí (BRĂTESCU-VOINEȘTI, la CADE) IV.
- A SE PONEGRÍ mă ~ésc intranz. A face (concomitent) schimb de vorbe urâte (unul cu altul); a se bârfi. /po- + a (se) negri
- A PONEGRÍ ~ésc tranz. A vorbi de rău; a trata cu hule; a huli; a denigra; a defăima; a detracta; a cleveti; a calomnia; a blama; a bârfi; a ponosi. /po- + a negri
- ponegrì v. fig. a defăima. .
- ponegru, ~eagră 1 (; negru) Foarte negru. 2 Epitet1 dat unei femei rele.
- ponigri ponegri
- PONIGRÍ IV ponegri.
- ponegrésc v. tr. (d. po-, și în-negresc, după vsl. po-črŭniti, d. črŭnŭ, negru. V. cerneală). Vechĭ. Înegresc. Azĭ. Fig. Denigrez, bîrfesc, defaĭm, calomniez.
Antonime ponegri
- A ponegri ≠ a elogia, a glorifica, a lăuda, a proslăvi