Dicționar de sinonime
Sinonime preamărit
Cuvântul „preamărit” are următoarele sinonime:
preamărit ( adjectiv )
- binecuvântat
- glorificat
- lăudat
- mărit
- preaslăvit
- proslăvit
- slăvit
- înălțat
- preaînălțat
- prealuminat
- venerat
- prealuminos
- prealăudat
- preaseninat
- august
- serenisim
Sinonime Apropiate
- glorios - victorios, eroic, biruitor, învingător, preamărit, slăvit, proslăvit, strălucit, faimos
- binecuvântat - sfințit, blagoslovit, fericit, preamărit, just, legitim, întemeiat, justificat, rațional
- august - împărătesc, imperial, maiestuos, măreț, slăvit
- elogios - laudativ, cinstitor, venerator
- sacru - sfânt, venerat, divin, adorat, celest, solemn
- împărătesc - imperial, august, crăiesc, măreț, maiestuos, solemn
- încins - fierbinte, dogorâtor, prăjit, legat, înfășurat, întins, mărit, intensificat, accentuat
- leșinat - extenuat, sfârșit, slăvit, vlăguit, nemâncat, hămesit
- matrimonial - conjugal, casnic, marital, domestic
- obosit - ostenit, frânt, istovit, slăvit, desființat
- căsători - a se însura, a se1 mărita, a se uni, a se nunti
- căsătorie - mariaj, căsnicie, matrimoniu, însoțire, însurare, măritiș
- căsătorit - familist, însurat, măritat, cununat
- conjugal - casnic, domestic, marital
- extins - întins, mărit, amplificat, lărgit, sporit
Dex preamărit
- preamărit, ~ă (Mai ales în titulatura domnitorilor, împăraților ) Care este vrednic de întreaga laudă, cinste, slavă, datorită calităților sale preaînălțat, preaslăvit, preacântat, prealuminat, preaseninat, pohvălit, prealuminos.
- PREAMĂRÍT, -Ă, preamăriți, -te, (În titulatura dată suveranilor, înalților prelați sau divinității) Lăudat, mărit, slăvit, preaînălțat, prealuminat. – Prea + mărit.
- PREAMĂRÍT, -Ă, preamăriți, -te, (În titulatura dată suveranilor sau prelaților) Lăudat, mărit, slăvit, preaînălțat, prealuminat. – Prea + mărit.
- PREAMĂRÍT, -Ă, preamăriți, -te, (Învechit, în titulatura dată capetelor încoronate) Lăudat, slăvit. Preamărite împărate! M-ai însărcinat cu o slujbă care abia am săvîrșit-o, fiindu-mi capul în joc. ISPIRESCU, L. 26.
- PREAMĂRÍT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A PREAMĂRI. 3) și substantival (în adresări către suverani sau către slujitori ai bisericii). 3) Care este foarte luminat la minte; cu multă înțelepciune; prealuminat. /prea + a mări
- preamări 1 A se îngâmfa. 2-3 A (se) lăuda. 4 A slăvi.
- PREAMĂRÍ, preamăresc, IV. A ridica în slavă pe cineva sau ceva; a lăuda, a elogia, a slăvi, a glorifica, a preaslăvi. – Prea + mări.
- PREAMĂRÍ, preamăresc, IV. A ridica în slavă; a lăuda, a slăvi, a glorifica, a elogia. Nu se poate vorbi despre Alecsandri ca despre acei scriitori pe care toată lumea îi preamărește și nimeni nu-i cetește. SADOVEANU, E. 60. Șeful stației... crezu că e bine să preamărească opera inginerului. C. PETRESCU, A. 304.