Dicționar de sinonime
Sinonime pregeta
Cuvântul „pregeta” are următoarele sinonime:
pregeta ( verb )
- cruța
- întârzia
- precupeți
- zăbovi
- ezita
- a se codi
- a ezita
- a șovăi
- a se îndoi
- a se îngăima
- a se nedumeri
- a se tântăvi
- a se cioșmoli
- a se scârciumi
- a se cruța
- a lipsi
- a oscila
- a se atârna
- a se cumpăni
- a se legăna
- a cruța
- a întârzia
- a lenevi
- a nu se încumeta
- a precupeți
- a sta inactiv
- a sta pe gânduri
- a zăbovi
Sinonime Apropiate
- codi - a șovăi, a ezita, a se feri, a pregeta, a oscila, a se îndoi
- șovăi - a ezita, a se codi, a pregeta, a sta în cumpănă, a oscila, a fluctua, a se împletici, a se clătina
- șovăială - ezitare, nesiguranță, îndoială, preget, codire, cumpănă, oscilare
- ezita - a șovăi, a se codi, a pregeta, a oscila
- cumpăni - a cântări, a echilibra, a compensa, a pondera, a se legăna, a balansa, a se clătina, a șovăi, a oscila
- ezitant - șovăitor, nehotărât, nesigur, îndoit, oscilant, nedecis
- șovăielnic - nesigur, ezitant, pregetător
- întârzia - a zăbovi, a pregeta, a amâna, a tărăgăna, a tergiversa, a lungi
- nehotărâre - ezitare, șovăială, indecizie, pregetare, nesiguranță
- nesigur - nehotărât, dezorientat, îndoielnic, incert, problematic, ezitant, șovăitor, clătinat, riscant
- nesiguranță - șovăială, dubiu, ezitare, incertitudine, îndoială, pericol, primejdie, amenințare
- bascula - a oscila, a se legăna, a șovăi, a fi indecis
- cârmi - a coti, a vira, a se abate, a cotigi, a șovăi, a ezita, a se codi, a se eschiva
- scepticism - îndoială, ezitare, neîncredere, rezervă
- zăbovi - a întârzia, a sta, a rămâne, a-și pierde vremea
Dex pregeta
- pregeta 1 A sta pe gânduri înainte de a face, de a începe ceva a se codi, a ezita, a șovăi. 2 A întârzia, a amâna, a zăbovi în întreprinderea unei acțiuni. 3 A sta inactiv. 4 A opri, a împiedica de la o acțiune. 5 A menaja.
- PREGETÁ, préget, I. A sta pe gânduri înainte de a face ceva; a șovăi, a ezita, a se codi; a întârzia, a zăbovi, a se lenevi, a sta inactiv. – Probabil *prigitare.
- PREGETÁ, pregét, I. (Întrebuințat mai ales negativ) 1. A sta pe gînduri (înainte de a face ceva), a șovăi; a ezita, a se codi; a întîrzia, a zăbovi. Am pregetat cîteva zile, dar astăzi m-am hotărit să raportez. SADOVEANU, M. C. 35. După mijloacele mele, nu voi pregeta să dau concursul meu pentru propășirea bunei și folositoarei instituțiuni de cultură. CARAGIALE, O. VII 363. 2. A-i fi lene să facă ceva, a se da lenei; a se lenevi. În vruna din multele țesătorii. Zoresc așijderi, fără să pregete, Tovarășii harnici cu o mie de degete! DEȘLIU, G. 47. Mi-a plăcut munca, n-am pregetat niciodată. PREDA, Î. 166. ♦ A sta inactiv, a-și da răgaz; a se liniști. se aprinse de această idee a regenerației naționale și, cu puternica lui voință, hotărî a nu pregeta pînă la moarte întru îndeplinirea ei. BĂLCESCU, O. II 177. 3. (Învechit și popular) A cruța, a menaja, a precupeți. Să nu vă pregetați osteneala de a veni și d-voastră poimîne la casa dumnealor la a d-sale căsătorie. SEVASTOS, N. 84. Turcii pricepură importanța acestei cetăți și nu pregetară nici o jertfă spre a o dobîndi. BĂLCESCU, O. I 129.