Dicționar de sinonime
Sinonime pricăjit
Cuvântul „pricăjit” are următoarele sinonime:
pricăjit ( substantiv )
- afurisit
- bleg
- blestemat
- câinos
- hain
- îndrăcit
- lepros
- nătăfleț
- nătărău
- nătâng
- neghiob
- nerod
- netot
- prost
- prostănac
- rău
- stupid
- ticălos
- tont
- tontălău
pricăjit ( adjectiv )
- abătut
- amărât
- deprimat
- descurajat
- indispus
- îndurerat
- întristat
- mâhnit
- necăjit
- scheletic
- sfrijit
- slab
- supărat trist
- pipernicit
- supărat
- trist
- afurisit
- bleg
- blestemat
- câinos
- hain
- îndrăcit
- lepros
- nătăfleț
- nătărău
- nătâng
- neghiob
- nerod
- netot
- prost
- prostănac
- rău
- stupid
- ticălos
- tont
- tontălău
- chircit
- degenerat
- închircit
- nedezvoltat
- pirpiriu
- prizărit
- nevoiaș
- sterp
- scăzut
- izinit
- obidnic
- pimnicit
- pizghirit
- răit
- șiștav
- miciculat
- prilestit
- târcav
- mic
- anemic
Sinonime Apropiate
- necăjit - supărat, amărât, mâhnit, abătut, indispus, trist, sărac, nevoiaș, lipsit
- amărât - trist, supărat, necăjit, mâhnit, indispus, deprimat, degradat, uzat, jerpelit
- trist - supărat, indispus, abătut, mâhnit, îndurerat, afectat, suferind, deprimant, dezolant
- zevzec - nătărău, prostănac, nerod, neghiob, aiurit, năuc
- abătut - necăjit, supărat, deprimat, mâhnit, amărât, demoralizat
- mâhnit - amărât, trist, supărat, indispus
- nerod - prost, neghiob, prostănac, nătâng, imbecil
- pirpiriu - mic, pipernicit, mărunt, slăbuț, sfrijit
- gogoman - nătăfleț, prostănac, neghiob
- imbecil - neghiob, prost, nerod, netot, cretin, tâmpit, idiot
- îndurerat - trist, afectat, mâhnit, supărat
- măgar - asin, nătărău, prost, nerod, îndărătnic, recalcitrant, obraznic, insolent, impertinent
- mutălău - prostănac, netot, nătâng
- neghiob - nerod, netot, prost, redus
- afurisit - blestemat, rău, ticălos, mizerabil, antipatic
Dex pricăjit
- pricăjit, ~ă 1 (; oameni) Bolnav de lepră. 2 ( ființe și plante) Care s-a oprit din creștere, din dezvoltare. 3 ( ființe și plante) Care a degenerat biologic chircit, închircit, pipernicit, pirpiriu, prizărit, sfrijit, obidnic, pimnicit, patic, pizghirit, răit, (rar) nevoiaș. 4 Cu un aspect sărăcăcios. 5 Care duce o viață grea, chinuită. 6 Blestemat.
- PRICĂJÍT, -Ă, pricăjiți, -te, ( și ) Care a rămas mic, nedezvoltat, care este insuficient dezvoltat; pipernicit. – pricăji.
- PRICĂJÍT, -Ă, pricăjiți, -te, (Regional) Nedezvoltat îndeajuns; pipernicit, sfrijit. Lumea e plină defel de fel de oameni. Nu toți sînt frumoși. Vezi arbori înalți, drepți... și arbori chirciți, pricăjiți. STANCU, D. 13. Griul s-a ars, chircit, cu un singur nod în pai, rar și cu pecingini goale în lan, ca țepii pricăjiți dintr-o barbă de spin. C. PETRESCU, R. DR. 151.
- precăjit, ~ă pricăjit
- pricăji 1 A se îmbolnăvi de lepră. 2 A se schimba în rău. 3 A (se) murdări. 4-5 A (se) pângări. 6 A păgubi. 7 A se pipernici. 8 A necăji.
- pricăzi pricăji
- pricăzit, ~ă pricăjit
- PRICĂJÍ, pricăjesc, IV. A se sfriji, a se pipernici, a slăbi. – Din pricaz. prokažati.
- PRICĂJÍ, pricăjesc, IV. ( și ) A se sfriji, a se pipernici, a slăbi. – Din pricaz. prokažati.
- pricăjì v. Mold. a se schimba în rău, a se strica: i s’a pricăjit norocul AL. .
Sinonimul cuvântului pricăjit