Dicționar de sinonime
Sinonime prihăni
Cuvântul „prihăni” are următoarele sinonime:
prihăni ( verb )
- acuza
- admonesta
- batjocori
- certa
- dăscăli
- dojeni
- imputa
- învinovăți
- învinui
- moraliza
- mustra
- necinsti
- pângări
- profana
- reproșa
- spurca
- viola
Sinonime Apropiate
- moraliza - a certa, a dojeni, a admonesta, a mustra, a dăscăli, a muștrului, a probozi moravuri pl, obiceiuri, năravuri
- mustra - a dojeni, a certa, a dăscăli, a moraliza, a muștrului, a beșteli
- certa - a mustra, a dojeni, a muștrului, a admonesta, a dăscăli, a dojeni, a se învrăjbi, a se gâlcevi, a se sfădi
- viola - a silui, a necinsti, a deflora, a batjocori, a nesocoti, a forța, a călca, a contraveni, a profana
- imputa - a reproșa, a învinui, a mustra, a pune pe seama..., a amenda, a taxa, a sancționa
- necinstit - dezonorat, violat, siluit, pângărit, profanat, incorect, neonest, ilegal
- admonesta - a mustra, a certa, a reproșa, a critica
- dojeni - a mustra, a certa, a muștrului, a dăscăli
- imputare - reproș, învinuire, dojană, mustrare, acuzație, amendă, taxare, sancțiune
- spurca - a murdări, a păta, a degrada, a pângări, a profana
- incrimina - a acuza, a învinui, a inculpa, a culpabiliza, a învinovăți
- murdări - a păta, a mânji, a îngăla, a întina, a înjosi, a compromite, a profana, a pângări, a necinsti
- necinsti - a dezonora, a defăima, a înjosi, a insulta, a ofensa, a jigni, a murdări, a batjocori, a viola
- apostrofa - a mustra, a critica, a învinui, a reproșa
- batjocori - a ocărî, a insulta, a înjosi, a-și bate joc, a lua în râs, a zeflemisi, a ridiculiza, a necinsti, a viola
Dex prihăni
- prihăni 1 A învinui. 2 A dojeni. 3 (Rar) A pângări. 4 (Rar) A spurca un aliment sau o băutură, făcându-le de neconsumat.
- prihănì v. a păta, a mânji.
- prighană prihană
- prihană 1 Acuzare. 2 Blam. 3 A-i arunca (sau a-i zice) ~ A învinui. 4 A reproșa. 5 (Rar) Faptă care încalcă morala prihănie (1), prihănire (3). 6 Fără (de) ~ Nevinovat. 7 Cast.
- PRIHÁNĂ, prihane, (Rar) Faptă care încalcă morala; vină morală, necinste; păcat. ◊ Fără (de) prihană = curat, pur2, nevinovat; cast. – Din pryhana.
- PRIHÁNĂ, (rar) prihane, (Astăzi rar) Pată morală, necinste; păcat. Cartea sufletelor?... De-i căta, Pentru-o foaie luminoasă cum ești tu, iubite bane, Cîte altele mînjite de-ale răului prihane. Ghemuiesc, în mii de cute, vechi dureri în veci aprinse. DAVILA, V. V. 61. ◊ (Mai ales în ) Fără (de) prihană = curat, pur, nepătat, nevinovat; cast. Lăsați împăratului cununa sa fără de prihană. SADOVEANU, D. P. 139. Bunătate fără de margini și cinste fără prihană. HOGAȘ, H. 46. Tu, Ileană Cosinzană, Suflețel fără prihană, Și tu soare luminate, Trupșor făr-de păcate. ALECSANDRI, P. P. 29.
- PRIHÁNĂ f. Vină morală. ◊ Fără ~ curat; nevinovat; neprihănit. /<ucr. pryhana
- prihană f. pată sufletească; fig. fără prihană, curat la inimă, cast, prob. .
- prihánă f., pl. inuz. e (rut. prigana, pron. -hana; ceh. prihana și hana, oprobriŭ , infl. de vsl. -gonĭatĭ, goniti, a goni). Vechĭ. Oprobriŭ, pată morală. Fără prihană, neprihănit, nepătat, imaculat.