Dicționar de sinonime
Sinonime părtinitor
Cuvântul „părtinitor” are următoarele sinonime:
părtinitor ( adjectiv )
- subiectiv
- parțial
- tendențios
Alte sinonime:
- binefăcător
- favorabil
- prielnic
- propice
- partizan
- pătimaș
- pasionat
- părtăluitor
- nedrept
părtinitor ( substantiv )
- apărător
- ocrotitor
- protector
- sprijin
- sprijinitor
- susținător
Sinonime Apropiate
- sprijinitor - protector, susținător
- tendențios - insinuant, părtinitor, subiectiv
- apărător - ocrotitor, protector, reazem, oblăduitor, avocat defensor, (sport) fundaș
- sprijin - ajutor, susținere, ocrotire, reazem, protecție, proptea, pilă, sponsor, protector
- subiectiv - personal, particular, părtinitor
- tutore - epitrop, ocrotitor, protector
- nepărtinitor - imparțial
- obiectiv - real, just, imparțial, drept, nepărtinitor
- binefăcător - sprijinitor, binevoitor, generos, săritor, prielnic, folositor, binevenit, bun, util
- ajutor - auxiliar, susținător, de sprijin, folositor
- sponsor - susținător, garant, protector
- părtini - a favoriza, a avantaja, a proteja, a privilegia, a sprijini
- pilă - rașpel, sprijin, protecție, favoare, proptea
- sclipitor - lucitor, scânteietor, scăpărător, deștept, subtil, iscusit, remarcabil
- servi - a sluji, a oficia, a lucra, a ajuta, a sprijini, a întrebuința, a folosi, a lua, a uza
Dex părtinitor
- părtinitor, ~oare 1-2 , (Persoană) care favorizează în mod conștient pe cineva (rar) parțial2, părtăluitor, ocrotitor, protector subiectiv. 3 (; circumstanțe) Favorabil. 4-5 , (Persoană) care participă la ceva. 6-7 , (Persoană) care contribuie la ceva.
- PĂRTINITÓR, -OÁRE, părtinitori, -oare, Care părtinește, favorizează, protejează pe cineva în dauna altcuiva. – Părtini + -tor.
- PĂRTINITÓR, -OÁRE, părtinitori, -oare, Care părtinește, favorizează, protejează pe cineva, care ține partea cuiva (în dauna altuia). Locuitorii de pe la multe răzeșii nu s-au împroprietărit, din cauză că în comisiunea ad-hoc au fost oameni părtinitori. I. IONESCU, D. 202.
- PĂRTINITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) (în opoziție cu nepărtinitor) Care părtinește; care ține parte cuiva; parțial. /a părtini + suf. ~tor
- părtinitor a. și m. parțial, care ține partea cuiva în paguba altuia: un judecător nu trebuie să fie niciodată părtinitor.
- părtinitór, -oáre adj. Care părtinește, parțial.
- părtenitor, ~oare părtinitor
- părtinitoriu, ~orie părtinitor
- PĂRTINITÓR adj. v. binefăcător, favorabil, prielnic, propice.
- PĂRTINITÓR adj. partizan, parțial, pătimaș, subiectiv, tendențios, (rar) pasionat, (reg.) părtăluitor. (O atitudine evident ~oare.)
Antonime părtinitor
- Părtinitor ≠ imparțial
Sinonimul cuvântului părtinitor