Sinonime rănire

Cuvântul „rănire” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• întristare - mâhnire, durere, necaz, suferință
• mâhnire - întristare, supărare
• accident - nenorocire, rănire, vătămare
• durere - suferință, întristare, mâhnire, chin, amărăciune, jale, amar, obidă
• dezolare - mâhnire, tristețe, jale, întristare, descurajare, singurătate, pustietate, pustiu
• pagubă - pierdere, stricăciune, daună, lipsă, distrugere, vătămare, prejudiciu
• jale - tristețe, amărăciune, dezolare, mâhnire, durere, doliu
• tristețe - amărăciune, mâhnire, jale, apăsare, deprimare
• ultraj - injurie, ofensă, jignire, afront
• umilire - ascultare, supunere, ploconire, înjosire, jignire, degradare, desconsiderare
• zaharisire - cristalizare, ramolire, degradare, îmbătrânire
• mâncătură - rosătură, vătămare
• melancolie - tristețe, dezolare, mâhnire
• necinste - dezonoare, ocară, rușine, înjosire, ofensă, jignire, incorectitudine, rea-credință, perfidie
• amărăciune - necaz, supărare, amăreală, tristețe, mâhnire

Dex rănire

• rănire1 1 Provocare a unei răni1 fizice rănit1, rănitură. 2 Rană1 (1). 3 Jignire. 4 Durere sufletească provocată de dragoste.
• rănire2 rânire
• RĂNÍRE, răniri, Acțiunea de a (se) răni și rezultatul ei. – răni.
• RĂNÍRE, răniri, Acțiunea de a răni2.
• răni2 râni1
• răni1 1-2 A(-și) produce o rană fizică a (se) rănăli, a (se) rănui. 3 A stârpi. 4 (; și determinat prin „inimă”, „suflet”) A provoca o durere sufletească. 5 A jigni. 6 A impresiona. 7 A provoca sentimente puternice (de dragoste). 8 A pângări.
• RĂNÍ, rănesc, IV. și A(-și) face o rană, a (se) vătăma. ♦ A produce cuiva o durere morală, a-l îndurera sufletește; a jigni, a ofensa. – Din raniti.
• RĂNÍ2, rănesc, IV. 1. A produce, a face cuiva o rană. Izbuti fata să rănească pe balaur. ISPIRESCU, L. 18. Magdul că se încrunta Voinicește se lupta, Iar dușmanii-l năvălea Și de moarte mi-l rănea. ALECSANDRI, P. P. 377. ◊ Ciubotele lui răneau liniștea. DUNĂREANU, CH. 196. ◊ Palamon și Gratie s-au rănit de frumusețea ei. GALACTION, O. I 213. 2. A îndurera sufletește; a jigni. Ai vorbit despre obiectivitate, vezi tu, asta m-a rănit. DEMETRIUS, C. 22. Nu vreau să ating pe nimeni, iar pe voi personal știți că vă iubesc și nu pot să vă rănesc fără cuvînt. D. ZAMFIRESCU, R. 27. Nu m-ai înțelege cînd ți-aș spune că Sigismund m-a rănit. DELAVRANCEA, O. II 92.
• RĂNÍ1 IV rîni.

Sinonimul cuvântului rănire

Testează-te!