Sinonime răstit

Cuvântul „răstit” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• aprig - iute, focos, impetuos, pornit, nestăpânit, aspru, dârz, nemilos, înverșunat
• periculos - primejdios, riscant, amenințător, hazardat, nociv, rău, vătămător, contraindicat
• potrivnic - ostil, dușmănos, advers, contrar
• răutăcios - dușmănos, ostil, hain, veninos, malițios, ironic, caustic, cinic, arogant
• scorțos - aspru, rigid, tare, îngroșat, crăpat
• sever - exigent, riguros, pretențios, aspru, rigid
• temut - redutabil, amenințător
• vitreg - adoptiv, ostil, potrivnic, hain, dușmănos
• vitregie - adversitate, răutate, ostilitate, opoziție
• furibund - furios, rabios, turbat, mânios
• inexorabil - neînduplecat, aspru, crud, teribil, implacabil, nemilos
• inflexibil - rigid, neflexibil, tare, țeapăn, neînduplecat, dur, intransigent, ferm, aspru
• intransigent - necruțător, neiertător, intolerant, neînduplecat, dur, aspru, sever, hotărât, decis
• milităros - aspru, rigid, dur, cazon, grosolan
• năbădăios - supărăcios, iritabil, irascibil, țâfnos, arțăgos, capricios, certăreț, repezit, iute

Dex răstit

• răstit1 1 Cu ~(ul) (sau cu rostita) În mod aspru. 2 Cu mânie.
• răstit2, ~ă 1-2 , ( modul de a vorbi, ton, glas, vorbe) Aspru și amenințător. 3-4 , ( modul de a vorbi, ton, glas, vorbe) Nervos și repezit. 5 (; gesturi, atitudini) Lipsit de prietenie ostil.
• RĂSTÍT, -Ă, răstiți, -te, (Despre modul de a vorbi al cuiva, despre ton, glas; adesea adverbial) (Adresat, exprimat) amenințător; aspru, tare. – răsti.
• RĂSTÍT, -Ă, răstiți, -te, (Despre cuvinte sau despre felul de a vorbi) Aspru, tare. Comandantul romîn ce Mihai pusese în acea cetate nu voi să primească înlăuntru oamenii lui Basta și, închizîndu-le porțile cetății, îi respinse înapoi cu vorbe răstite. BĂLCESCU, O. II 269. ◊ (Adverbial) Dragomir e nervos, rău; la fiecare vorbă a Lui Gheorghe, răspunde răstit. GHEREA, ST. CR. II 153. Chipul lui Radu se posomorî și Margareta pentru întîia oară îl auzi vorbindu-i răstit. VLAHUȚĂ, O. A. I 111. Și-odată chemă spînul pe Harap-Alb și-i zice răstit... CREANGĂ, P. 211. ♦ (Despre gesturi, atitudini) Lipsit de prietenie; dușmănos, ostil. Aerul răstit, dominator cu care-l privea răni mîndria lui Dinu. VLAHUȚĂ, O. A. 377. ◊ (Adverbial) Răstit se-ntoarse fata-ntr-un picior. COȘBUC, P. I 249. ◊ (Metaforic) Ai tot felul de tăceri: vorbărețe, răstite, calme, somnoroase. SEBASTIAN, T. 142. Se așeza pe capătul lăiții, într-o tăcere răstită. VLAHUȚĂ, N. 128. Valurile-nfuriate ridic frunțile răstite. EMINESCU, O. IV 133.
• răstit adv. cu tonul aspru.

Sinonimul cuvântului răstit

Testează-te!