Sinonime răutăcios

Cuvântul „răutăcios” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• vitreg - adoptiv, ostil, potrivnic, hain, dușmănos
• potrivnic - ostil, dușmănos, advers, contrar
• sărat - salin, caustic, ironic, incisiv, spiritual, scump, exagerat, costisitor
• hapsân - hain, câinos, crud, odios, răutăcios, lacom, hrăpăreț, avar, zgârcit
• ironic - înțepător, sarcastic, zeflemist, caustic
• malițios - răutăcios, otrăvit
• mușcător - caustic, ironic, sarcastic
• caustic - mușcător, usturător, tăios, zeflemitor, ironic, satiric
• răsfățat - alintat, răzgâiat, capricios, prost-crescut, îmbuibat, satisfăcut, arogant
• răstit - aspru, pornit, repezit, amenințător, ostil, acuzator, mânios
• sacou - vestă, haină, surtuc
• trufaș - fudul, îngâmfat, înfumurat, infatuat, arogant, semeț, mândru
• trufie - aroganță, înfumurare, mândrie, îngâmfare, infatuare, semeție
• țanțoș - încrezut, îngâmfat, arogant, fudul, semeț
• țâfnă - ifos, alintare, arțag, apucături, aroganță, obrăznicie

Dex răutăcios

• răutăcios, ~oasă 1-2 , (Om) plin de răutate (3). 3-4 , (Om) care e înclinat să jignească. malițios, (pop) rânzos, malign, roangheș. 5 Care exprimă răutate (3). 6 Care provine din răutate (3). 7 ( vorbe, glume ) Care conține răutăți (13) malițios. 8 ( atitudini, gesturi ) Care supără jignitor.
• RĂUTĂCIÓS, -OÁSĂ, răutăcioși, -oase, (Adesea substantivat) Plin de răutate; care, fără să aibă un fond rău, este înclinat să jignească, să facă mici răutăți. ♦ (Despre atitudini, gesturi, cuvinte) Care supără; jignitor. ♦ Care exprimă răutate. – Răutate + -ios.
• RĂUTĂCIÓS, -OÁSĂ, răutăcioși, -oase, (Despre oameni) Plin de răutate, rău din fire; care, fără să aibă un fond rău, e înclinat să jignească, să supere, să tachineze, să facă mici răutăți. Era un om pîclișit și răutăcios la culme; nu avea milă de om nici cît de un cîne. CREANGĂ, O. A. 250. Are vreo fată ori băiet răutăcios. ȘEZ. II 195. ◊ (Substantivat) Ești un răutăcios! zise Ana distrată. VLAHUȚĂ, O. A. III 70. Cînd a văzut unele ca acestea, numa-i sclipeau răutăcioasei ochii în cap și plesnea de ciudă. CREANGĂ, P. 69. ♦ Care exprimă răutate. Nu-mi era drag, pentru c-avea o figură răutăcioasă și pentru că, de cîte ori se uita la mine, se strîmba. VLAHUȚĂ, O. A. 380. Zice cu glas răutăcios:... Ei, că bine mi te-am căptușit! CREANGĂ, P. 206. ♦ (Despre vorbe, glume etc.) Care conține răutăți, care supără. Îl frigeau cu glumele lor răutăcioase. GALACTION, O. I 86. – Pronunțat: ră-u-.

Antonime răutăcios

• Răutăcios ≠ bun

Sinonimul cuvântului răutăcios

Testează-te!