Dicționar de sinonime
Sinonime ratificare
Cuvântul „ratificare” are următoarele sinonime:
ratificare ( substantiv )
- aprobare
- autorizare
- confirmare
- consecrație
- omologare
- ratificație
- recunoaștere
- validare
Sinonime Apropiate
- sufragiu - vot, adeziune, aprobare, asentiment
- știre - informație, veste, noutate, comunicare, înștiințare, cunoaștere, consimțire, aprobare, permisie
- încuviințare - admitere, acceptare, aprobare, consimțire, acord, aviz, consimțire, învoire, voință
- agrement - distracție, plăcere, desfătare, aprobare, consimțământ, acceptare, primire, încuviințare
- asentiment - acord, aprobare, consimțire, adeziune, încuviințare
- blam - înfierare, dezaprobare, reaprobare, vestejire, condamnare
- dezlegare - rezolvare, soluționare, limpezire, îngăduință, aprobare, încuviințare, permisiune, voie, iertare
- consimțământ - încuviințare, acord, aprobare, învoială
- oprobiu - reprobare, dezaprobare, condamnare, dispreț, rușine
- recompensă - răsplată, gratificație, plată, compensație, despăgubire
Dex ratificare
- ratificare Confirmare în formă autentică a unui act, tratat, lege pentru a le face să aibă deplină valabilitate.
- RATIFICÁRE, ratificări, Acțiunea de a ratifica și rezultatul ei; ratificație. – ratifica.
- RATIFICÁRE, ratificări, Acțiunea de a ratifica; confirmare, în formă autentică, de către o autoritate competentă a convențiilor, a tratatelor etc., pentru a le da valabilitate. Ratificarea convenției economice.
- RATIFICÁRE Acțiunea de a ratifica și rezultatul ei; ratificație. ♦ Acțiune juridică prin care un stat își însușește prin intermediul organelor sale competente un tratat internațional. ◊ Instrument de ratificare = document în care se consemnează însușirea unui tratat internațional de către un stat. .
- RATIFICÁRE 1. (jur.) act prin care organul competent al unui stat declară că își însușește un tratat semnat de reprezentantul său cu un alt stat sau cu mai multe state. ♦ instrument de ~ = document în care se consemnează însușirea unui tratat internațional de către un stat. 2. aprobare a unui act săvârșit de un alt organ. (< ratifica)
- ratifica 1 A confirma în formă autentică un act, un tratat, o lege pentru a le face să aibă deplină valabilitate. 2 ( un stat) A-și manifesta printr-un act acordul de a fi parte la un tratat, la o convenție
- RATIFICÁ, ratífic, I. (Despre un stat) A-și manifesta printr-un act acordul de a fi parte la un tratat, la o convenție etc.; a face o ratificare. – Din , ratificare, ratifier.