Dicționar de sinonime

Sinonime refutare

Cuvântul „refutare” are următoarele sinonime:

refutare ( substantiv )
  • combatere
  • confutație
  • contradicție
  • denegație
  • negație
  • obiecție
  • prolepsă
  • refutație
  • respingere
  • refutațiune


Sinonime Apropiate

  • negație - refuz, respingere, infirmare, dezmințire, contestare, tăgadă, renegare, dezicere
  • incident - întâmplare, eveniment, episod, peripeție, aventură, conflict, ciocnire, disensiune, obiecție
  • incongruență - nepotrivire, contradicție, dezacord, antinomie
  • nepotrivire - neconcordanță, antimonie, contradicție, disonanță, dezacord, neasemănare, incongruență
  • controversă - litigiu, contradicție, dispută, gâlceavă
  • devotament - fidelitate, atașament, lealitate, abnegație, dăruire, dezinteres, tragere de inimă
  • dezinteres - indiferență, apatie, delăsare, abnegație, dăruire, devotament, generozitate
  • contrazicere - contradicție, nepotrivire, incongruență, dezacord, opoziție
  • critică - obiecție, observație, mustrare, judecată, vestejire
  • dezbinare - dezacord, separare, despărțire, discordie, dispută, divergență, ceartă, învrăjbire, conflict

Dex refutare

  • refutare Combatere a unei teorii, a unei afirmații, prin argumente puternice refutație.
  • REFUTÁRE, refutări, Acțiunea de a refuta și rezultatul ei; refutație. – refuta.
  • REFUTÁRE, refutări, (Franțuzism învechit) Acțiunea de a (se) refuta și rezultatul ei.
  • REFUTÁRE Acțiunea de a refuta; refutație. .
  • refutare f. 1. fapta de a refuta; 2. partea unui discurs în care se răspunde obiecțiunilor adversarului.
  • refuta A combate (o teorie, o afirmație) prin argumente puternice.
  • REFUTÁ, refutez, I. A combate o afirmație, o teorie etc. prin argumente puternice. – Din réfuter, refutare.
  • REFUTÁ, refutez, I. (Franțuzism ) A combate o afirmație, o teorie etc. prin argumente puternice. – Din refuter, refutare.
  • REFUTÁ, refutez, I. (Franțuzism învechit) A respinge, a combate cu argumente puternice ceea ce susține cineva. Nu mi-ai trimis articolul lui Arsache prin care refutează scrierea mea. BĂLCESCU, la GHICA, A. 604. ◊ Pe cît ne-a putut ierta starea lucrului și cuviința de a nu ne discredita unii pe alții și a ne refuta prin jurnale. La GHICA, A. 732.
  • REFUTÁ I. A combate cu argumente temeinice. .


Sinonimul cuvântului refutare

Sinonimul cuvântului refutare


Testează-te!