Sinonime săvârșire

Cuvântul „săvârșire” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• moarte - deces, dispariție, stingere, pieire, răposare, extincție, sucombare, exitus, omor
• sfârșit - final, încheiere, terminare, capăt, stingere, moarte, deces
• dispariție - pieire, stingere, moarte
• perfecțiune - desăvârșire, absolut, impecabilitate
• finalizare - realizare, concretizare, fructificare, încheiere, sfârșit, terminare
• încheiere - sfârșit, final, terminare, capăt, fine, concluzie
• mormânt - cavou, criptă, sepultură, moarte, deces, dispariție
• deces - moarte, dispariție, răposa re
• deplinătate - desăvârșire, perfecțiune, plenitudine, plinătate, integritate
• desăvârșire - perfecțiune, excelență, deplinătate, împlinire, absolut
• destinație - scop, țel, țintă, finalitate, funcție, loc (anumit), sosire, terminus
• final - sfârșit, capăt, încheiere, terminare, deznodământ, epilog, fine, ultim, încheietor
• sfârșit - terminat, încheiat, isprăvit, istovit, epuizat, extenuat, sleit, obosit, vlăguit
• pierzanie - moarte, pieire, prăpăd, degradare, corupție, decădere
• scop - menire, rol, rost, obiectiv, ței, țintă, sens, finalitate, destinație

Dex săvârșire

• SĂVÂRȘIRE Acțiunea de a (se) săvârși și rezultatul ei. – săvârși.
• SĂVÂRȘÍRE, săvârșiri, Acțiunea de a (se) săvârși și rezultatul ei. – săvârși.
• săvârșire f. desăvârșire, perfecțiune: posedă săvârșirea făpturilor divine AL.
• SĂVÂRȘÍ, săvârșesc, IV. 1. A face, a înfăptui, a îndeplini; a comite. 2. ( și ) A duce ceva la bun sfârșit, a termina cu bine. 3. ( și ) A muri. – Din sŭvrŭšiti.
• SĂVÎRȘÍ, săvîrșesc, IV. 1. A îndeplini, a face, a înfăptui, a realiza. Am săvîrșit toate cîte-mi fuseseră poruncite. SADOVEANU, N. P. 53. M-ai însărcinat cu o slujbă care abia am săvîrșit-o, fiindu-mi capul în joc. ISPIRESCU, L. 26. Luînd cățelușa, o spălă și-o griji foarte bine. Apoi o lăsă acolo și-și căută de drum, mulțămită fiind în suflet că a putut săvîrși o faptă bună. CREANGĂ, P. 286. ♦ A făptui, a comite (crime, păcate). Tîlharii au săvîrșit toate blestemățiile. REBREANU, R. II 225. Săvîrși un greu păcat. SEVASTOS, N. 140. Fapta cea mișelească ce era să săvîrșească. ISPIRESCU, L. 77. 2. A duce la bun sfîrșit; a termina cu bine, a sfîrși. Nu putea să o săvîrșească pe deplin, căci turnul se surpa. ISPIRESCU, L. 295. Curînd după ce își săvîrși cursul academic. NEGRUZZI, S. II 144. Cuvîntul nu săvîrșea, Iataganul că-și scotea Și la el se repezea. TEODORESCU, P. P. 508. ♦ (Învechit și popular) A muri. Tata și maica de pe cînd eram copil s-au săvîrșit. SADOVEANU, O. I 504. De-oi muri, să scrii pe piatră că Acest nenorocit... în pustiu s-au săvîrșit. CONACHI, P. 161.

Sinonimul cuvântului săvârșire

Testează-te!