Sinonime scăpărare

Cuvântul „scăpărare” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• scintilație - scânteiere, strălucire, sclipire
• strălucire - scânteiere, sclipire, luminăție, fast, splendoare, glorie
• sclipitor - lucitor, scânteietor, scăpărător, deștept, subtil, iscusit, remarcabil
• irizare - lucire, scânteiere, iluminare
• licăr - sclipire, scânteiere
• fulgere - sclipire, scânteiere, fulger, clipă, moment
• lumină - strălucire, sclipire, lucoare, lumânare, sfeșnic, opaiț, învățătură, educație, instrucție
• perdaf - luciu, lustru, strălucire, săpuneală, dojana, mustrare, critică
• prestigiu - considerație, faimă, autoritate, vază, reputație, strălucire
• sclipi - a străluci, a scânteia, a luci, a scăpăra, a străfulgera
• splendoare - strălucire, fast, măreție, grandoare
• șters - spălăcit, decolorat, inexpresiv, stins, discret, mediocru, fără strălucire
• fală - trufie, îngâmfare, orgoliu, vanitate, aroganță, fudulie, semeție, mândrie, strălucire
• glorie - mărire, onoare, slavă, grandoare, strălucire, laudă, elogiu, cinstire, omagiu
• grandoare - măreție, monumentalitate, splendoare, strălucire, fast, glorie

Dex scăpărare

• SCĂPĂRÁRE, scăpărări, Acțiunea de a scăpăra și rezultatul ei; scapăr – scăpăra.
• SCĂPĂRÁRE, scăpărări, Acțiunea de a scăpăra și rezultatul ei; scapăr. – scăpăra.
• SCĂPĂRÁRE, scăpărări, Acțiunea de a scăpăra și rezultatul ei. 1. Producere de scîntei prin ciocnire; lumina acestor scîntei. Ieronim plesni cu vîrful săbiei într-un zid de granit, și la scăpărare se recunoscură. EMINESCU, N. 124. ◊ E scăpărarea a două suflete emoționate, misterioasa întîlnire a două raze de simpatie. VLAHUȚĂ, O. A. III 64. ♦ Fulgerare; fulger. Se sirîngeau unii intr-alții, umăr în umăr, uitindu-se drept înainte către scăpărările de la miezul nopții. CAMILAR, N. I 10. 2. Scînteiere, lucire, strălucire. Deodată, într-o zi, ca-ntr-o scăpărare de lumină, i-am găsit cheia. SADOVEANU, E. 110. Hai, monstrul meu iubit... Aprinde-ți ochii roșii mai vii în scăpărare, Să mergem înainte pe panglica de fier. ANGHEL_IOSIF, C. M. I 153. ◊ O scăpărare de bucurie îmi dădu puteri. SADOVEANU, O. VI 66. Teofil Steriu avu o scurtă scăpărare de surpriză în ochi. C. PETRESCU, C. V. 149. Întărîtat puțin de scăpărările lacome din ochii tuturor, murmură. REBREANU, R. I 139.
• SCĂPĂRÁRE ~ări f. v. 1) A SCĂPĂRA. 2) Lumină de scurtă durată, asemănătoare unei scântei. /v. a scăpăra

Sinonimul cuvântului scăpărare

Testează-te!