Dicționar de sinonime

Sinonime scandalagiu

Cuvântul „scandalagiu” are următoarele sinonime:

scandalagiu ( substantiv )
  • certăreț
  • bătăios
  • zurbagiu
scandalagiu ( adjectiv )
  • arțăgos
  • certăreț
  • gâlcevitor
  • vociferant
  • zavragiu
  • țâfnos
  • zurbagiu
  • pricinaș
  • rânzos
  • sfadnic
  • sfădalnic
  • sfădicios
  • arțăgaș
  • gâlcevos
  • potcaș
  • scandalos
  • sfădăios
  • sfădăreț
  • sfădăuș
  • cârciogar
  • porav
  • pricinelnic
  • pricinos
  • pricelnic
  • pricios
  • pricitor
  • sfădaci
  • sfăditor
  • clonțos
  • colțos
  • țăndăros


Sinonime Apropiate

  • năbădăios - supărăcios, iritabil, irascibil, țâfnos, arțăgos, capricios, certăreț, repezit, iute
  • certăreț - arțăgos, agresiv, gâlcevilor, scandalagiu, zurbagiu
  • colțos - arțăgos, agresiv, certăreț, recalcitrant, scandalagiu
  • țâfnos - capricios, arogant, îmbufnat, arțăgos
  • zurbagiu - certăreț, abraș, scandalagiu, răzvrătit, rebel
  • războinic - luptător, belicos, agresiv, bătăios, certăreț
  • gălăgios - zgomotos, scandalagiu, certăreț, limbut
  • arțăgos - certăreț, agresiv
  • mofturos - capricios, fandosit, țâfnos, pretențios, nemulțumit, în toane
  • cârcotaș - certăreț, nemulțumit, cârciogar, incomod, intrigant, bârfitor, colportor
  • bosumflat - supărat, îmbufnat, țâfnos, capricios, sucit
  • răsfățat - alintat, răzgâiat, capricios, prost-crescut, îmbuibat, satisfăcut, arogant
  • schimbător - nestatornic, fluctuant, variabil, labil, instabil, inconsecvent, capricios, năzuros, bizar
  • impulsiv - nestăpânit, nervos, iute, necumpănit, holeric, bătăios
  • inconsecvent - nestatornic, schimbător, capricios, inconstant, oscilant, instabil, nehotărât, neserios, labil

Dex scandalagiu

  • SCANDALAGÍU, scandalagii, Bărbat care obișnuiește să facă scandal, căruia îi place scandalul. – Scandal + -agiu.
  • SCANDALAGÍU, scandalagii, Bărbat înclinat să facă scandal, căruia îi place scandalul, care face adesea scandal. Vrei să spargi petrecerea, să ne știe satul scandalagii? DUMITRIU, V. L. 107. Avea reputație de prea asiduu vizitator la «Bolta rece» și de scandalagiu. SADOVEANU, E. 166. Ce ești dumneata aci? Se cunoaște după mutră că trebuie să fii un scandalagiu. C. PETRESCU, Î. II 149. ◊ (Adjectival) Se întoarse cu un surîs de aprobare, dar deveni îndată indiferent și distant, cînd văzu că cel care vorbise are obrazul crestat de tăieturi: poate un individ scandalagiu cu suvenirul unei lovituri de sifon. C. PETRESCU, Î. II 147.
  • SCANDALAGÍU ~i m. Persoană care face scandal, care provoacă scandal. / scandal + ~agiu
  • scandalagiu m. cel ce caută a face scandal.
  • * scandalagíŭ, -ĭoáĭcă s. (d. scandal). Fam. Beligiŭ, provocator de scandal.
  • SCANDALAGÍU adj., s. v. certăreț.
  • SCANDALAGIU , arțăgos, certăreț, gîlcevitor, (rar) vociferant, ( și ) zavragiu, ( și ) țîfnos, zurbagiu, pricinaș, rînzos, ( și ) sfadnic, sfădalnic, sfădicios, arțăgaș, gîlcevos, potcaș, scandalos, sfădăios, sfădăreț, sfădăuș, ( șl ) cîrciogar, porav, (prin ) pricinelnic, (prin și ) pricinos, pricelnic, pricios, pricitor, sfădaci, sfăditor, clonțos, colțos, țăndăros. (Om ~.)
  • SCANDALAGIOAICĂ certăreață, ( și ) zavragioaică.


Sinonimul cuvântului scandalagiu

Sinonimul cuvântului scandalagiu


Testează-te!