Sinonime scutier

Cuvântul „scutier” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• valet - fecior, lacheu, servitor, fante, cavaler
• cavaler - nobil, aristocrat, călăreț, călăraș, cavalerist, ostaș, luptător, călăreț, holtei
• militar - ostaș, soldat, leat, cătană, luptător, cazon, ostășesc
• războinic - luptător, belicos, agresiv, bătăios, certăreț
• slugă - servitor, rândaș, argat
• factor - cauză, mobil, condiție, determinant, poștaș
• lacheu - valet, slugă
• milităresc - cazon, militar, ostășesc, marțial
• băiat - prunc, fiu, copil, tânăr, adolescent, flăcău, puștan, june, valet
• catapeteasmă - iconostas, tâmplă, fruntar
• cazon - militar, milităresc, ostășesc, soldățesc, aspru, rigid
• căciular - dorobanț, ostaș, curcan
• centurion - ostaș, sutaș
• combatant - luptător, militant, soldat, militar
• curier - mesager, ștafetă, olac, factor, poștaș

Dex scutier

• SCUTIÉR, scutieri, 1. (În Evul Mediu, în Apusul Europei) Tânăr nobil vasal care purta scutul (1) și celelalte arme ale cavalerului sau ale seniorului său. 2. Ostaș, luptător (echipat cu scut). – Scut + -ier (după écuyer).
• SCUTIÉR, scutieri, 1. (În evul mediu, în apusul Europei) Tânăr nobil vasal care purta scutul (1) și celelalte arme ale cavalerului sau ale seniorului său. 2. Ostaș, luptător (echipat cu scut). – Scut + -ier (după écuyer).
• SCUTIÉR, scutieri, 1. (În evul mediu, mai ales în țările din apusul Europei) Tînăr din clasa nobililor vasali, care purta scutul și celelalte arme ale cavalerului sau ale domnului său. Un singur scutier Aduse după sine din țările prin care, În voia cugetării umbla rătăcitor. MACEDONSKI, O. I 259. Aduceți îndat-aice Pe drumașul lăutar! Scutierilor le zice Domnul casei cel barbar. BOLINTINEANU, O. 93. O vasală pagi nu are, Nici vasalul scutieri. NEGRUZZI, S. II 76. 2. Ostaș, luptător. Un paloș de izbîndă există-n orice fier, în tot păstorul astăzi, există-un scutier. ALECSANDRI, P. III 449. – Pronunțat: -ti-er.
• SCUTIÉR Tânăr nobil, ostaș din Occident care purta scutul suzeranului feudal. .
• SCUTIÉR 1. tânăr nobil, ostaș din Occident, care purta scutul și celelalte arme ale suzeranului feudal. 2. militar, polițist prevăzut cu scut. (după it. scudiere)
• SCUTIÉR ~i m. 1) (în evul mediu) Tânăr nobil care purta scutul și celelalte arme ale seniorului său. 2) înv. Ostaș înarmat cu scut. /scut + suf. ~ier

Sinonimul cuvântului scutier

Testează-te!