Sinonime secătuit

Cuvântul „secătuit” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• extenuat - obosit, sleit, vlăguit, epuizat, terminat, sfârșit, istovit, stors, secătuit
• sfârșit - terminat, încheiat, isprăvit, istovit, epuizat, extenuat, sleit, obosit, vlăguit
• zdrobit - strivit, sfărâmat, demoralizat, distrus, amărât, copleșit, sleit, extenuat, obosit
• leșinat - extenuat, sfârșit, slăvit, vlăguit, nemâncat, hămesit
• neistovit - neobosit, infatigabil, inepuizabil, interminabil, nesfârșit, continuu, infinit
• obosit - ostenit, frânt, istovit, slăvit, desființat
• deșelat - istovit, vlăguit, spetit, obosit, curbat
• consumat - folosit, utilizat, nimicit, mâncat, sleit, frânt, chinuit, muncit, trudit
• scheletic - vlăguit, slab, uscat, prăpădit
• slăbit - vlăguit, epuizat, anemiat
• spărtură - crăpătură, fisură, ciobitură, gaură, despicătură, ciob, frântură, ruptură, hârb
• uzat - deteriorat, degradat, tocit, învechit, consumat, epuizat, slăbit, obosit
• fărâmă - bucățică, frântură, fărâmătură, ruptură, firimitură
• istovitor - extenuant, obositor, epuizant
• lânced - sleit, istovit, inactiv, bleg, fad, searbăd, insipid

Dex secătuit

• SECĂTUÍT, -Ă, secătuiți, -te, 1. Stors, sleit, epuizat, obosit. 2. Care s-a terminat, care nu mai poate fi exploatat. – secătui.
• SECĂTUÍT, -Ă, secătuiți, -te, 1. Stors, sleit, epuizat, obosit. 2. Care s-a terminat, care nu mai poate fi exploatat. – secătui.
• SECĂTUÍT, -Ă, secătuiți, -te, Stors, sleit; lipsit de... Plumbul se transformă în așchii lungi, desfăcîndu-se de pe piciorul secătuit de carne. SAHIA, N. 35. Și totuși furnica omenească se incăpățînează în lupta ei pentru trai, căutîndu-și hrana prin locurile aceste sterpe și secătuite. BART, S. M. 54. ◊ Le vom zvîrli din pieptul unor ofticoși secătuiți de viață. ARDELEANU, D. 300.
• SECĂTUÍ, secătuiesc, IV. 1. A stoarce pe cineva (sau ceva) de bani, de puteri etc.; a istovi, a epuiza. ♦ A face ca un teren, o livadă etc. să devină neproductive; a sărăci. 2. (Despre rezervele de substanțe minerale dintr-un zăcământ) A fi pe terminate sau a se termina. – Secat + -ui.
• SECĂTUÍ, secătuiesc, IV. 1. A stoarce pe cineva (sau ceva) de bani, de avere, de putere etc.; a slei, a vlăgui, a istovi, a epuiza. () Natura îmbelșugată a acestui pămînt binecuvîntat n-a putut fi încă secătuită. BART, S. M. 46. ♦ A face să devină neproductiv; a sărăci. Arendașii... secătuiau pămîntul, părăgineau acareturile. SANDU-ALDEA, U. P. 146. 2. A epuiza rezervele de substanțe minerale dintr-un zăcămînt sau dintr-un cîmp de mină.

Sinonimul cuvântului secătuit

Testează-te!