Dicționar de sinonime
Sinonime semuire
Cuvântul „semuire” are următoarele sinonime:
semuire ( substantiv )
- afinitate
- analogie
- apropiere
- asemănare
- concordanță
- corespondență
- înrudire
- potriveală
- potrivire
- similaritate
- similitudine
Sinonime Apropiate
- înrudire - rudenie, neam, afinitate, analogie, asemănare, concordanță, congruență, potrivire
- afinitate - înrudire, asemănare, analogie, potrivire, congruență
- potriveală - concordanță, armonizare, congruență, potrivire, acord, corespondență, suprapunere, brodeală, coincidență
- asemănare - similitudine, analogie, comparare, congruență, concordanță
- corespondență - scrisoare, epistolă, poștă, potrivire, armonie, analogie, concordanță, simetrie, coerență
- nepotrivire - neconcordanță, antimonie, contradicție, disonanță, dezacord, neasemănare, incongruență
- nimereală - potrivire, potriveală, brodire, coincidență, concordanță, întâmplare, prilej, oportunitate, incidență
- inadvertență - greșeală, eroare, scăpare, nepotrivire, neconcordanță
- coincidență - potrivire, congruență, concordanță, suprapunere
- concordanță - potrivire, congruență, acord, consonanță, armonie, concordie
- conformitate - potrivire, concordanță, consonanță, congruență
- consonanță - potrivire, armonizare, acord, concordanță, convergență
- disonanță - nepotrivire, neconcordanța
- armonie - potrivire, concordie, consens, bună-înțelegere, concordanță, echilibru, simetrie, proporție, muzicalitate
- împrejur - primprejur, aici, apropiere, jur, preajmă, vecinătate
Dex semuire
- asemui 1-2 (Construit cu „cu”, rar cu dativul) A (se) asemăna. 2 A compara. 3-4 (Rar; construit cu „cu”, rar cu dativul) A fi la fel cu. 5 A confunda.
- ASEMUÍ, asemuiesc, IV. și A (se) asemăna. ♦ A confunda. – A3 + seamă + -ui.
- SEMUÍ, semuiesc, IV. 1. A asemăna; a compara. 2. A confunda. – De la semăna2.
- ASEMUÍ, asemuiesc, IV. și A (se) asemăna. ♦ A confunda. – A3- + seamă + -ui.
- ASEMUÍ, asemuiesc, IV. (De obicei urmat de determinări introduse prin «cu» sau, mai rar, la dativ) 1. A stabili o asemănare, a asemăna, a pune alături, a compara. Cînd îi auzisem întîi numele, cu mare mirare îl asemuisem cu urmașii lui Carol cel Mare. SADOVEANU, N. F. 154. De cîte ori priveam la ea, Cu dor mi-aduc aminte Sfiala ce mă cuprindea, Asemuind-o-n mintea mea Duminicii preasfinte. IOSIF, PATR. 10. nu află, în puternica sa închipuire, alte imagine mai potrivite spre a descrie pe acei nenorociți, decît a-i asemui cînd cu șire lungi de melancolici cocori, cînd cu stoluri zăpăcite de grauri. ODOBESCU, S. III 34. ◊ Vînătorii proclamă că nimic pre pămînt nu se poate asemui cu plăcerile vînătoriei. ODOBESCU, S. III 100. 2. A lua pe cineva drept altul (cu care seamănă), a confunda. (Atestat în forma semui) S-a uitat la dumneata de parcă te-ar fi semuit... Da!... să știi că te asemuiește... Se uită mereu! ARDELEANU, D. 132,. - Variantă: semuí IV.
- SEMUÍ IV asemui.
- ASEMUÍ, asemuiesc, IV. A stabili o asemănare; a asemăna, a compara. ♦ A lua pe cineva drept altul; a confunda. – Din a3 + seamă.