Sinonime slav

Cuvântul „slav” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• slăvi - a glorifica, a preamări, a proslăvi, a diviniza, a omagia, a venera
• zeifica - a diviniza, a preaslăvi
• glorie - mărire, onoare, slavă, grandoare, strălucire, laudă, elogiu, cinstire, omagiu
• glorifica - a preamări, a proslăvi, a elogia, a venera, a omagia
• glorios - victorios, eroic, biruitor, învingător, preamărit, slăvit, proslăvit, strălucit, faimos
• idolatrie - divinizare, adorație, proslăvire, preamărire
• lăuda - a omagia, a cinsti, a elogia, a glorifica, a slăvi, a se făli, a se mândri, a se fuduli, a se grozăvi
• leșinat - extenuat, sfârșit, slăvit, vlăguit, nemâncat, hămesit
• obosit - ostenit, frânt, istovit, slăvit, desființat
• apologie - laudă, elogiu, slăvire, omagiere, panegiric
• atmosferă - aer, văzduh, cer, slavă, ambianță, cadru, circumstanțe
• august - împărătesc, imperial, maiestuos, măreț, slăvit
• cinsti - a prețui, a onora, a stima, a respecta, a elogia, a lăuda, a omagia, a slăvi, a preacinsti
• elogiu - laudă, preamărire, slăvire, proslăvire, cinstire, panegiric, ditiramb, encomion
• exalta - a se înflăcăra, a se entuziasma, a se încânta, a se aprinde, a se însufleți, a proslăvi, a glorifica, a preamări, a ridica în slăvi

Dex slav

• SLAV, -Ă, slavi, -e, și , 1. și Persoană originară sau locuitor din Rusia, Ucraina, Bielorusia, Polonia, Bulgaria, Cehia, Slovacia, Serbia; slavon (1). 2. Care aparține slavilor (1), care se referă la slavi; slavic, slavonesc, slavon (2), slavonicesc. ◊ Limba slavă (și substantivat, ) = a) limba slavonă; b) fiecare dintre limbile popoarelor slave (2). ♦ (Substantivat, ; în sintagma) Slavă veche (bisericească) = limba textelor slave religioase (traduceri slave din cărțile grecești de cult din IX-XI). – Din slave.
• SLAV, -Ă, slavi, -e, și , 1. și Persoană care face parte din populația de bază a Rusiei, Ucrainei, Bielorusiei, Poloniei, Bulgariei, Cehiei, Slovaciei, Serbiei etc. sau care este originară de acolo; slavon (1); (la ) popor care locuiește în aceste state. 2. Care aparține slavilor (1), care se referă la slavi; slavic, slavonesc, slavon (2), slavonicesc. ◊ Limba slavă (și substantivat, ) = a) limba slavonă; b) fiecare dintre limbile popoarelor slave (2). ♦ (Substantivat, ; în sintagma) Slavă veche (bisericească) = limba textelor slave religioase (traduceri slave din cărțile grecești de cult din IX-XI). – Din slave.
• SLAV2, -Ă, slavi, -e, și Persoană care face parte din populația de bază a republicilor sovietice rusă, ucraineană, bielorusă și a Poloniei, Bulgariei, Cehoslovaciei și Iugoslaviei.
• SLAV1, -Ă, slavi, -e, Al slavilor, propriu slavilor. Limbă slavă.

Sinonimul cuvântului slav

Testează-te!