Dicționar de sinonime
Sinonime spetit
Cuvântul „spetit” are următoarele sinonime:
spetit ( adjectiv )
- deșelat
- istovit
- tărnițat
- dăulat
- bolnav de speteală
- cocoșat
- frânt
- gheboșat
- gheboșit
- sleit
Sinonime Apropiate
- deșelat - istovit, vlăguit, spetit, obosit, curbat
- ghebos - cocoșat, gheboșat, gârbov, gârbovit, încovoiat
- lânced - sleit, istovit, inactiv, bleg, fad, searbăd, insipid
- obosit - ostenit, frânt, istovit, slăvit, desființat
- extenuat - obosit, sleit, vlăguit, epuizat, terminat, sfârșit, istovit, stors, secătuit
- sfârșit - terminat, încheiat, isprăvit, istovit, epuizat, extenuat, sleit, obosit, vlăguit
- consumat - folosit, utilizat, nimicit, mâncat, sleit, frânt, chinuit, muncit, trudit
- spărtură - crăpătură, fisură, ciobitură, gaură, despicătură, ciob, frântură, ruptură, hârb
- zdrobit - strivit, sfărâmat, demoralizat, distrus, amărât, copleșit, sleit, extenuat, obosit
- fărâmă - bucățică, frântură, fărâmătură, ruptură, firimitură
- fracțiune - fragment, parte, frântură, bucată, diviziune
- fragment - parte, frântură, fracțiune, diviziune, porție, bucată, pasaj, text, extras
- galic - francez, galic, franțuzesc
- gârbov - încovoiat, cocoșat, ghebos, gârbovit, cocârjat, curbat
- hamalâc - muncă (grea), treabă (istovitoare)
Dex spetit
- SPETÍT, -Ă, spetiți, -te, Bolnav de speteală; deșelat; (despre oameni) frânt de șale, istovit, sleit de puteri. – speti.
- SPETÍT, -Ă, spetiți, -te, (Mai ales despre animale de tracțiune) Cu spinarea deformată, ruptă (de poveri sau de lovituri); deșelat. Mitru Cătănaș, vecinul lui Marcu, avea doi boi slabi și un cal spetit. SLAVICI, O. I 64. Cercetînd toți caii cite unul, ajunse la unul bătrîn, slab și spetit, care abia se ținea pe picioare. POPESCU, B. I 51. Moșneagul a rămas liniștit din partea babei... Numai atîta că... a rămas pleșuv și spetit, de mult ce-l netezise baba. CREANGĂ, P. 294. Calul spetit veșnic e șchiop. ȘEZ. IV 128.
- spetit a. 1. cu spetele rupte: calul spetit e șchiop; 2. fig. cocoșat de muncă excesivă: moșneagul a rămas pleșuv și spetit CR.
- spetít, -ă adj. Căruĭa ĭ-au ĭeșit spetele (s’a deșelat, s’a gheboșit): cal, om spetit. – La Dos. spátos.
- SPETÍ, spetesc, IV. și A (se) îmbolnăvi de speteală. ♦ A munci sau a obliga să muncească până la istovire, a (se) istovi din cauza eforturilor depuse. ♦ (Despre oameni) A fi silit să facă față unor sarcini materiale copleșitoare, să cheltuiască sume care depășesc cu mult limita posibilităților. – Din spată.