Sinonime străfulgerare

Cuvântul „străfulgerare” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• scintilație - scânteiere, strălucire, sclipire
• strălucire - scânteiere, sclipire, luminăție, fast, splendoare, glorie
• irizare - lucire, scânteiere, iluminare
• licăr - sclipire, scânteiere
• fulgere - sclipire, scânteiere, fulger, clipă, moment
• sclipitor - lucitor, scânteietor, scăpărător, deștept, subtil, iscusit, remarcabil
• lucios - lucitor, sclipitor, scânteietor, luminos, fulgurant
• nălucă - arătare, fantomă, vedenie, stafie, nălucire, năzărire, fantasmă, năzăreală, halucinație
• aplicație - aplicare, practică, utilizare, aptitudine, chemare, predilecție, atracție, înclinare, râvnă
• aplicare - folosire, punere, în practică, utilizare, întrebuințare, aptitudine, talent, înzestrare, însușire
• fulgurant - sclipitor, fosforescent, lucitor, scânteietor
• lumină - strălucire, sclipire, lucoare, lumânare, sfeșnic, opaiț, învățătură, educație, instrucție
• perdaf - luciu, lustru, strălucire, săpuneală, dojana, mustrare, critică
• potriveală - concordanță, armonizare, congruență, potrivire, acord, corespondență, suprapunere, brodeală, coincidență
• poziție - situație, așezare, stare, treaptă, rang, ocupație, atitudine, opinie, părere

Dex străfulgerare

• STRĂFULGERÁRE, străfulgerări, Faptul de a străfulgera. – străfulgera.
• STRĂFULGERÁRE, străfulgerări, 1. Faptul de a străfulgera; fulgerare, fulger. O străfulgerare a luminat tot cerul. ◊ (Cu aluzie la apariția bruscă a fulgerului sau la lumina vie a lui) Roata trebuia sudată în noaptea asta, pînă dimineață. Pe drum, printre gîndurile turburării lui, mintea i se oprise, în străfulgerări, asupra felului cum avea să trebuiască să vorbească, să se poarte cu oamenii. DUMITRIU, V. L. 140. Le-a socotit toate într-o singură străfulgerare de cuget. C. PETRESCU, A. R. 63. Dar dacă nu sînt ei? îi trecu prin minte ca o străfulgerare. REBREANU, R. II 123. 2. Sclipire, lucire. pe niște lănci de fier S-opri, încremenită de-a lor străfulgerare. MACEDONSKI, O. I 92. ◊ Văzînd străfulgerările flămînde care răzbăteau prin obișnuita plecăciune a privirilor lor, bătrînul Iuga avu pentru întîia oară impresia că oamenii aceștia, pe care i-a socotit totdeauna credincioși, îi sînt vrăjmași în inimile lor. REBREANU, R. I 144.
• STRĂFULGERÁ, 3 străfulgeră, I. 1. A luci, a sclipi (ca un fulger). 2. (Despre un gând, o idee) A-i veni cuiva pe neașteptate sau a-i trece deodată (ca un fulger) prin minte. 3. A lovi pe cineva sau ceva pe neașteptate. 4. A străbate cu mare iuțeală. – stră- + fulgera.

Sinonimul cuvântului străfulgerare

Testează-te!