Dicționar de sinonime

Sinonime strivit

Cuvântul „strivit” are următoarele sinonime:

strivit ( adjectiv )
  • stâlcit
  • turtit
  • zdrobit
  • stropșit
  • zobit
  • terciuit
  • bătut
  • lovit
  • mecit
  • storcit
  • fleciuit
  • pistosit
  • storcoșit


Sinonime Apropiate

  • turtit - strivit, teșit, beat, ametit
  • zdrobit - strivit, sfărâmat, demoralizat, distrus, amărât, copleșit, sleit, extenuat, obosit
  • bătut - lovit, atins, agresat, îndesat, bătătorit, bătucit, circulat, umblat, frecventat
  • trist - supărat, indispus, abătut, mâhnit, îndurerat, afectat, suferind, deprimant, dezolant
  • ucigător - distrugător, nimicitor, zdrobitor
  • ferm - hotărât, decis, intransigent, neclintit, neabătut, categoric, indiscutabil, cert, neîndoios
  • hotărât - decis, ferm, intransigent, neabătut, inflexibil, neșovăitor, fixat, convenit, stipulat
  • izbitor - frapant, țipător, izbitură, lovitură, lovire, ciocnire, plesnitură
  • lătăreț - turtit, plat, întins
  • melancolic - trist, dezolat, elegiac, întristat, posomorât, abătut
  • necălcat - neumblat, nestrăbătut, mototolit, șifonat, boțit
  • nepătruns - nestrăbătut, impenetrabil, dens, compact, tainic, misterios, neînțeles, obscur, necunoscut
  • bătaie - lovire, ciocnire, izbitură, lovitură, încăierare, răfuială, păruială, corecție, bătălie
  • binecuvântat - sfințit, blagoslovit, fericit, preamărit, just, legitim, întemeiat, justificat, rațional
  • circulat - umblat, bătut, bătătorit, frecventat

Dex strivit

  • STRIVÍT, -Ă, striviți, -te, Zdrobit, sfărâmat, turtit sau omorât prin presare, strângere. – strivi.
  • STRIVÍT, -Ă, striviți, -te, 1. Zdrobit, sfărîmat (prin apăsare sau prin lovire). Iordan era cu capul sîngerat și strivit. L-au întins sus pe mal. SADOVEANU, M. C. 12. Era un moșneag... care... așeza picioarele rupte ori mînile strivite. ȘEZ. IV 185. ♦ Turtit. Ultimele flori, cîțiva maci striviți și poate trei sau patru fire de albăstrele le ofer cheferistului cu lampă. SAHIA, N. 26. 2. (Despre oameni) Apăsat, copleșit, înfrînt, doborît. (Substantivat) Era un învins, un strivit, în marea armată a nefericirii necunoscute. SADOVEANU, O. VIII 156.
  • STRIVÍ, strivesc, IV. 1. A turti, a zdrobi, a omorî prin presare, strângere. ♦ A nimici, a distruge. 2. și A (se) îngrămădi, a (se) înghesui, a (se) îmbulzi. ♦ A copleși sau a fi copleșit de griji, necazuri, probleme. – Din sutryvati.


Sinonimul cuvântului strivit

Sinonimul cuvântului strivit


Testează-te!