Dicționar de sinonime
Sinonime struji
Cuvântul „struji” are următoarele sinonime:
struji ( verb )
- strunji
- ciopli
- a strunji
- a strungări
- a ciopli
- a ciocârti
Sinonime Apropiate
- ciopli - a tăia, a bărdui, a struji, a sculpta, a cizela, a scobi, a se civiliza, a se cultiva, a se stila
- scobi - a găuri, a ciopli, a săpa, a grava, a evacua
- șlefui - a lustrui, a netezi, a curăța, a cizela, a (se) civiliza, a (se) stila, a (se) ciopli, a (se) rafina
- grobian - necioplit, bădăran
- mahalagiu - mitocan, necioplit
- mocârțan - bădăran, necioplit, mitocan
- mocofan - bădăran, necioplit, mitocan
- necivilizat - primitiv, necioplit, necrescut, brutal
- necizelat - necioplit, primitiv, grosolan, neșlefuit
- bădăran - mitocan, necioplit, primitiv, mahalagiu, jigodie
- brut - neprelucrat, nefinisat, necioplit, grosolan, primitiv, necizelat
- butucănos - grosolan, nefinisat, necioplit, necizelat
- grosier - mitocan, bădăran, necioplit
- dăltuit - cioplit, sculptat
- taiaș - strujitură
Dex struji
- STRUJÍ, strujesc, IV. 1. A curăța pene, ramuri, știuleți de porumb etc. de părțile nefolositoare, smulgându-le și îndepărtându-le; a smulge anumite părți folositoare pentru a le utiliza. 2. A ciopli un material cu cuțitul, cu dalta, cu rindeaua; a prelucra la strung, a strunji. – Din stružiti.
- STRUJÍ, strujesc, IV. 1. A curăța pene, ramuri, știuleți de porumb etc. de părțile nefolositoare, smulgându-le și îndepărtând aceste părți; a smulge anumite părți folositoare pentru a le utiliza. 2. A ciopli un material cu cuțitul, cu dalta, cu rindeaua; a prelucra la strung, a strunji. – Din stružiti.
- STRUJÍ, strujesc, IV. 1. (Cu privire la știuleți de porumb, pene, ramuri etc.) A curăța de părțile nefolositoare, smulgîndu-le și îndepărtîndu-le; a smulge anumite părți folositoare pentru a le utiliza. Struji frunze și mușchi de pe tufari. La TDRG. Cînd te-i sătura de strujit pene, vei pisa malai. CREANGĂ, P. 5. 2. A da la strung; a strunji. Îmi petrec viața strujind pentru ei mînere de săbii. NEGRUZZI, S. III 280. Cîte trei sînt meșteri mari: Unul sulița-mi strujește. TEODORESCU, P. P. 86. ◊ Nu e dat tuturor a crea ziceri și a baga scalpelul în biata limbă, pentru a o struji cum li se pare. NEGRUZZI, S. I 255. 3. (Rar) A strivi, a zdrobi. Măr în gură mi-am strujit. BIBICESCU, P. P. 255. – Variantă: strugí (I. IONESCU, M. 413) IV.