Dicționar de sinonime
Sinonime stăruitor
Cuvântul „stăruitor” are următoarele sinonime:
stăruitor ( adjectiv )
- insistent
- perseverent
- tenace
Alte sinonime:
- persistent
- răzbătător
- statornic
- persuasiv
- străbătător
- asiduu
- silitor
- sârguincios
- sârguitor
- susținut
- zelos
- încăpățânat
- serios
- răbdător
- pacient
- răbduriu
- străduitor
- pilos
- nevoitor
- dârz
- îndârjit
- tare
- ambițios
- îndărătnic
- temeinic
- sănătos
- ferm
- neclintit
Sinonime Apropiate
- tenace - stăruitor, dârz, perseverent, consecvent, persistent
- îndărătnic - încăpățânat, obstinat, inflexibil, refractar, tenace, stăruitor, îndârjit, perseverent, ambițios
- pacient - răbdător, tenace, perseverent
- stăruință - insistență, perseverență, persistență, tenacitate, neclintire, fermitate, statornicie, străduință, silință
- insistent - stăruitor
- neobosit - activ, harnic, laborios, silitor, neostenit, perseverent, stăruitor, neîntrerupt, necontenit
- ambițios - orgolios, veleitar, pretențios, stăruitor, încăpățânat, insistent
- asiduu - stăruitor, perseverent
- străbătător - penetrant, stăruitor, răzbătător, subtil, perspicace
- fermitate - tărie, constanță, statornicie, hotărâre, neclintire, intransigență, perseverență
- implorator - rugător, insistent, solicitator
- înfigăreț - îndrăzneț, băgăcios, insistent, înfipt
- migală - grijă, scrupul, meticulozitate, atenție, scrupulozitate, piguleală, răbdare, stăruință, perseverență
- nepregetat - neobosit, harnic, susținut, perseverent
- asiduitate - stăruință, perseverență, statornicie
Dex stăruitor
- STĂRUITÓR, -OÁRE, stăruitori, -oare, 1. (Adesea adverbial) Care stăruie, care insistă; insistent. 2. Perseverent; neclintit, ferm, tenace. – Stărui + -tor.
- STĂRUITÓR, -OÁRE, stăruitori, -oare, 1. Care stăruie, care insistă; insistent. (Adverbial) Culai și-a ațintit stăruitor ochii asupra femeii. SADOVEANU, N. F. 118. Eu caut în natură pretutindeni Ideile, Adînc și răbdător Deci le pîndesc prelung, stăruitor. CAMIL PETRESCU, V. 9. 2. Perseverent, neclintit, ferm, tenace. Unde-aș mai găsi un al doilea amic atît de devotat ca tine și mai ales atît de stăruitor în dovezile de amiciție. C. PETRESCU, A. R. 29. Cînd cineva va avea stăruitoare silință și răbdare, poate săvîrși toate acele lucruri ce le socotește neputincioase. DRĂGHICI, R. 87. ♦ Persistent. (Poetic) O singură stea mai lucea, stăruitoare, departe peste acoperișuri. ANGHEL, PR. 7.
- STĂRUITÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) Care stăruie, perseverează (în atingerea unui scop); perseverent; tenace; insistent. /a stărui + suf. ~tor
- STĂRUITÓR1 adv. Cu stăruință. /a stărui + suf. ~tor
- stăruitor a. care stârnește.
- stăruitór, -oáre adj. Care stăruĭe, insistent. Persistent: muncă stăruitoare.
Antonime stăruitor
- Stăruitor ≠ nestăruitor
Sinonimul cuvântului stăruitor