Dicționar de sinonime
Sinonime substrat
Cuvântul „substrat” are următoarele sinonime:
substrat ( substantiv )
- bază
- element autohton
- motiv
- cauză
- pricină
Sinonime Apropiate
- motiv - cauză, pricină, rațiune, temei, dovadă, pretext, argument, scuză, prilej
- mobil - cauză, motiv, pricină, considerent, rațiune, temei
- cauză - motiv, pricină, considerent, mobil, rațiune, temei, origine, obârșie, izvor
- sămânță - bob, grăunte, sursă, izvor, germene, cauză, motiv, pretext, specie
- subiect - materie, problemă, temă, cauză, motiv, acțiune
- clenci - cârlig, clanță, cauză, sens, substrat
- considerent - idee, opinie, părere, argument, motiv, cauză, temei, rațiune, mobil
- explicație - lămurire, clarificare, deslușire, limpezire, precizare, justificare, motivare, motiv, pricină
- cauzalitate - condiționare, determinare, motivare
- pretext - subterfugiu, scuză motiv, prilej, alibi
- scuzabil - motivabil, aplicabil, justificabil, scuzați!, pardon!, scuze!
- scuza - a se justifica, a se dezvinovăți, a motiva, a ierta, a scuti, a trece cu vederea
- sprijini - a susține, a propti, a fixa, a rezema, a ajuta, a ocroti, a proteja, a sponsoriza, a se baza
- țel - țintă, scop, obiectiv, cauză
- temelie - fundație, bază, fundament
Dex substrat
- SUBSTRÁT, substraturi, 1. Bază materială a diferitelor proprietăți ale unui obiect; bază materială a unității, a omogenității diferitelor obiecte; conținut. 2. Strat peste care s-a așezat alt strat. ♦ (; cu sens colectiv) Elemente pătrunse într-o limbă din limba populației autohtone care a adoptat-o, părăsindu-și limba proprie în urma unei cuceriri, a unei migrațiuni sau a unei colonizări. 3. Substanță chimică asupra căreia acționează un ferment. 4. Motiv, cauză adevărată (dar ascunsă) a unei acțiuni, a unei întâmplări, a unei porniri etc. – Din substrat, substratum.
- SUBSTRÁT, substraturi, 1. Bază materială a diferitelor proprietăți ale unui obiect; bază materială a unității, a omogenității diferitelor obiecte; conținut. 2. Strat peste care s-a așezat alt strat. ♦ (Cu sens colectiv) Elemente pătrunse într-o limbă din limba populației autohtone care a adoptat-o, părăsindu-și limba proprie în urma unei cuceriri, a unei migrațiuni sau a unei colonizări. 3. Substanță chimică asupra căreia acționează un ferment. 4. Motiv, cauză adevărată (dar ascunsă) a unei acțiuni, a unei întâmplări, a unei porniri etc. – Din substrat, substratum.