Dicționar de sinonime
Sinonime supușenie
Cuvântul „supușenie” are următoarele sinonime:
supușenie ( substantiv )
- ascultare
- cumințenie
- docilitate
- supunere
- cetățenie
- naționalitate
Sinonime Apropiate
- cetățenie - supușenie, naționalitate
- cumințenie - ascultare, supunere, astâmpăr, chibzuială, măsură, echilibru
- umilire - ascultare, supunere, ploconire, înjosire, jignire, degradare, desconsiderare
- conformism - supunere, obediență, slugărnicie, ascultare, urmare (întocmai)
- disciplină - ordine, rânduială, regulă, supunere, ascultare, conformare, domeniu, ramură, sector
- smerenie - umilință, supunere, modestie
- umilință - smerenie, supunere, modestie, înjosire, ofensă, dezonoare
- genuflexiune - îngenunchere, ploconeală, obediență, supunere
- indisciplină - nesupunere, insubordonare, dezordine, anarhie
- insubordonare - nesupunere, indisciplină, răzvrătire
- ipoteză - presupunere, supoziție, conjectură, posibilitate, prezumție
- înțelepciune - cumințenie, cunoaștere, judecată, chibzuială, prudență, socoteală, cumpăt, măsură
- asculta - a auzi, a percepe, a urmări, a audia, a da ascultare, a se supune, a se conforma, a executa, a examina
- bănuială - presupunere, suspiciune, închipuire
- blândețe - bunătate, cumințenie
Dex supușenie
- SUPUȘÉNIE 1. Supunere, ascultare. 2. Faptul de a se bucura de cetățenia unei țări sau de protecția juridică specială a unei țări. – Supus + -enie.
- SUPUȘÉNIE Faptul de a se bucura de cetățenia unei țări sau de protecția juridică specială a unei țări.
- SUPUȘÉNIE f. 1) Caracter supus. 2) înv. Situație a unei persoane supuse unei țări; cetățenie. /supus + suf. ~enie
- supușíe f. (d. supus). Calitatea de supus, naționalitate: supușia românească. – Și -șénie.
- supușenie, -niei
- SUPUȘÉNIE s. v. ascultare, cumințenie, docilitate, supunere.
- SUPUȘÉNIE s. (JUR.) cetățenie, (impr.) naționalitate. (~ unei persoane.)
- supușenie ASCULTARE. CUMINȚENIE. DOCILITATE. SUPUNERE.
- SUPUȘENIE cetățenie, naționalitate. (~ unei persoane.)