Dicționar de sinonime
Sinonime tânguios
Cuvântul „tânguios” are următoarele sinonime:
tânguios ( adjectiv )
- sfâșietor
- tânguitor
- trist
- jalnic
- jelitor
- jeluitor
- lăcrămos
- mâhnit
- necăjit
Sinonime Apropiate
- jalnic - trist, dureros, sfâșietor, de plâns, lugubru, funerar, sinistru, deplorabil, lamentabil
- amărât - trist, supărat, necăjit, mâhnit, indispus, deprimat, degradat, uzat, jerpelit
- necăjit - supărat, amărât, mâhnit, abătut, indispus, trist, sărac, nevoiaș, lipsit
- sfâșietor - ucigător, jalnic, dureros, groaznic, grozav
- tragic - dezastruos, groaznic, dureros, sfâșietor, zguduitor, jalnic
- trist - supărat, indispus, abătut, mâhnit, îndurerat, afectat, suferind, deprimant, dezolant
- funest - nefast, dezastruos, catastrofal, nenorocit, trist, jalnic, mizerabil
- îndurerat - trist, afectat, mâhnit, supărat
- lamentabil - deplorabil, jalnic, mizerabil, trist, penibil
- mâhnit - amărât, trist, supărat, indispus
- dureros - întristător, nenorocit, jalnic, chinuitor, amarnic, trist, melancolic, duios
- abătut - necăjit, supărat, deprimat, mâhnit, amărât, demoralizat
- afectat - întristat, mâhnit, abătut, trist, emfatic, retoric, umflat, fals, forțat
- fiert - clocotit, fierbinte, fermentat, dospit, supărat, amărât, necăjit, trist, otrăvit
- sărac - nevoiaș, sărman, calic, oropsit, necăjit, strâmtorat, mizer, biet, nenorocit
Dex tânguios
- tânguios, ~oasă 1-4 Tânguitor (1-4).
- TÂNGUIÓS, -OÁSĂ, tânguioși, -oase, (Adesea adverbial) Tânguitor. ♦ (Rar) Trist. – Tângui + -os.
- tânguios a. jalnic: tânguiosul bucium sună EM.
- TÎNGUIÓS, -OÁSĂ, tînguioși, -oase, (Mai ales despre sunete, glasuri, melodii) Tînguitor. Asculta parcă glasurile tînguioase ale vîntului, care rătăcea ca o ființă vie prin ploaie și întuneric, pe sub streșini vechi, prin ganguri și ateliere goale. SADOVEANU, O. III 213. De departe-n văi coboară tînguiosul glas de clopot. EMINESCU, O. I 76. ◊ (Adverbial) Nici o doină pe cîmpie tînguios nu mai oftează. NECULUȚĂ, Ț. D. 113. Cînd vedea drumeți... lăsa baba covrigul din gură, întindea dreapta și se milogea tînguios. CARAGIALE, P. 51. ♦ (Neobișnuit) Care provoacă tristețe. Socotim ca o datorie a rechema din uitarea publicului memoria tînguioasă... acestui june ODOBESCU, S. I 239.
- tînguĭós, -oásă adj. (d. a se tîngui). Plin de regret: un glas tînguĭos. Adv. A vorbi tînguĭos.
- TÂNGUIÓS adj. 1. v. sfâșietor. 2. tânguitor, trist. (O doină ~oasă.)
- TÎNGUIOS 1. jalnic, sfîșietor, tînguitor, jelitor, jeluitor, lăcrămos. (Plînsete ~.) 2. tînguitor, trist. (O doină ~.)
Sinonimul cuvântului tânguios