Sinonime trebuincios

Cuvântul „trebuincios” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• necesar - trebuincios, indispensabil, folositor, util, neapărat
• cerut - necesar, trebuincios, cuvenit, impus
• cuvenit - indicat, adecvat, nimerit, oportun, datorit, meritat, cerut, necesar, trebuincios
• zadarnic - inutil, nefolositor, ineficace, inoperant, deșert, superfluu, van, oțios, steril
• folositor - util, avantajos, bun, profitabil, binevenit, salutar
• fructuos - rodnic, folositor, util, profitabil, avantajos
• inutil - zadarnic, nefolositor, superfluu, de prisos, fără rost
• nefolositor - inutil, inutilizabil, de prisos
• binevenit - oportun, prielnic, bun, folositor, util
• binefăcător - sprijinitor, binevoitor, generos, săritor, prielnic, folositor, binevenit, bun, util
• practic - folositor, util, eficace, pragmatic, realist, economic
• practicabil - aplicabil, util, posibil, accesibil, utilizabil
• pragmatic - practic, utilitarist, realist
• pramatie - lichea, canalie, jigodie, ticălos, netrebnic
• schilod - infirm, mutilat, schilodit, estropiat

Dex trebuincios

• trebuincios, ~oasă 1 Care este necesar trebuitor, trebuie2 (12). 2 Care este util folositor. 3 (; vremuri) De nevoie.
• TREBUINCIÓS, -OÁSĂ, trebuincioși, -oase, (Adesea adverbial) Necesar, folositor, util, de trebuință, trebuitor. – Trebuință + -ios.
• TREBUINCIÓS, -OÁSĂ, trebuincioși, -oase, (Astăzi rar) Folositor, necesar, util; de trebuință. Se hotărîse chiar să spună preotului că e nedrept cu Ion, dar niciodată nu găsise... curajul trebuincios. REBREANU, I. 108. Își luară și uneltele trebuincioase. ISPIRESCU, L. 372. S-au frînt cele mai trebuincioase catarguri. DRĂGHICI, R. 25. ◊ (Substantivat, neobișnuit) Nici un product nu putea să iasă din țară pînă mai întîi nu se aproviziona toate shaturile cu trebuincioasele garnizoanelor și locuitorilor cetăților dunărene. GHICA, S.
• TREBUINCIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care este de trebuință; folositor; util. /trebuință + suf. ~os
• trebuincios a. necesar.
• trebuincĭós, -oásă adj. (d. trebuință). Necesar, folositor, care trebuĭe: cuțitu e trebuincĭos la tăĭat.
• TREBUINCIÓS adj. 1. v. util. 2. cerut, cuvenit, necesar, trebuitor, (pop.) cuviincios, (înv.) recerut. (A făcut toate lucrurile ~oase pentru...)
• TREBUINCIOS 1. folositor, necesar, util, (rar) trebuitor, trebnic. (O muncă ~.) 2. cerut, cuvenit, necesar, trebuitor, cuviincios, recerut. (A făcut toate lucrurile ~ pentru...)

Sinonimul cuvântului trebuincios

Testează-te!